Îmi plac oamenii care muncesc mult și se laudă puțin. După acest interviu, pot spune că îmi plac și mai mult oamenii care încearcă să dăruiască ceva din ceea ce au – fie că vorbim de viziune, talent, aptitudini – și altora. Cred că ăsta e unul dintre motivele pentru care suntem înzestrați cu diferite abilități, ca să le dăruim și să le arătăm lumii. Poți primi doar dacă dai ceva la schimb – exact despre asta vorbește și Daniel în rândurile de mai jos. El consideră că fotografia este un instrument perfect pentru a împărtăși frumusețea cu alții, pentru a păstra momentele ce nu se mai întorc, spre a fi înmagazinate și, într-un final, dăruite și altora. Eu am înțeles lucrurile acestea relativ recent, și, sincer, sunt încântată să descopăr din ce în ce mai mulți oameni care fac lucrurile cu bucurie pentru a le oferi ceva și celorlalți, nu pentru a păstra doar pentru ei sau pentru un grup restrâns de persoane.
Nu mai zic multe, vă las să descoperiți un om fain, tare talentat, care a mers la multe concerte, le-a fotografiat impecabil pe toate, a bucurat mulți organizatori, artiști și oameni cu ele și apoi a pus pe roate o modalitate de a avea și mai mulți fotografi alături de el, care să facă același lucru, și să creadă în această cauză. Gigxels, despre care o să vă vorbească mai pe larg în interviu, a fost ideea și soluția pe care a găsit-o pentru a face asta și sunt mândră să pot spune că fac și eu parte din această comunitate frumoasă de fotografi, care își doresc să dăruiască sens și bucurie cu fiecare fotografie împărtășită cu publicul.
Cum te poți descrie până în acest moment al vieții tale?
Un om care vrea să ofere altora mai mult decât a făcut-o până acum.
Ce înseamnă fotografia pentru tine și cum ai început să mergi pe acest drum artistic?
Fotografia este un mijloc pentru mine, nu un scop. E un instrument prin care să ajung la alți oameni, să pot ajuta mai mulți oameni. În domeniu am intrat în urmă cu destul de mulți ani datorită unui prieten arhitect care m-a „contaminat” cu pasiunea lui față de fotografie (pe atunci eu lucram în televiziune ca editor de știri).
Ce presupune fotografia de concert pentru tine, dat fiind faptul că nu este un gen de fotografie pe care să-l practice mulți, cel puțin nu la noi?
Fotografia de concert presupune să dai mai mult decât poți obține, e un fel de rudă săracă a celorlalte genuri de fotografie. Presupune să sacrifici timp, efort și să investești în aparate performante. Deseori trebuie să ajungi în locuri mai îndepărtate (festivalurile se țin în toată țara) și, inițial cel puțin, o faci pe banii tăi. Cu cât îți place mai mult fotografia de concert, cu atât te costă mai mult.
Pe la începuturile carierei mele erau mai mulți fotografi în photo pit, acum ceva mai puțini. Pe atunci cele mai ample erau concertele rock, acum festivalurile de muzică electronică (fără ca asta să fie ceva rău, e doar o evoluție a pieței muzicale).
Anul trecut ai pus bazele unui proiect tare fain care vizează fotografia de concert – Gigxels – și pe care l-ai definit ca „a free visual collection of memorable gigs”. Cum ți-a venit ideea și care sunt performanțele atinse pe site?
Gigxels este un proiect ce a luat naștere în pandemie, dar la care m-am gândit cu mulți ani în urmă, însă pe atunci nu aveam timp să mă ocup de el. De-a lungul anilor am adunat sute de mii de fotografii de concert pe care le-am stocat pe hard diskuri. Dar acele medii de stocare sunt destinate să se strice (accidental sau nu) la un moment dat. Iar imaginile care stau pe un hard disk sunt imagini moarte, ele fac o diferență doar dacă sunt de folos cuiva. Iar pentru mine Gigxels este un loc (o platformă web) unde fotografiile vor avea o viață proprie, unde pot fi de folos cuiva, pot ilustra, coerent (alături de alte imagini), evenimente din trecut. Pe platformă ele pot deveni păstrătoare ale emoțiilor, trăirilor pe care oamenii le-au avut atunci, la acel eveniment. Cuvântul free – din sintagma „a free visual collection of memorable gigs” indică contribuția voluntară la proiect și caracterul de depozitar al amintirilor și emoțiilor noastre colective.
Este o alternativă la o rețea socială clasică precum Instagram, pentru că, pe Gigxels, primează partea altruistă, ce poți face tu pentru ceilalți – respectiv împărtășești direct imaginile tale cu artiștii fotografiați, cu fanii acelor artiști, cu organizatorii și cu jurnaliștii sau bloggerii care au nevoie de imagini ca să ilustreze diferite articole. Imaginile încărcate pe platformă poartă licență editorială și pot fi descărcate gratuit de oricine. Condiția utilizării lor este ca cel care le folosește să crediteze autorul și platforma. Astfel că, cei care contribuie la platformă sunt pentru mine ca niște eroi tăcuți, care vor să schimbe un pic lumea imagine cu imagine. Lansarea oficială a fost la începutul lui 2022, și, până acum, s-au alăturat zeci de fotografi, iar pe platformă sunt încărcate peste 13 000 de fotografii. Tot mai mulți artiști și organizatori și-au făcut cont pentru a prelua imagini, iar trendul este unul crescător.
Acum aș vrea să intrăm în detalii de ordin tehnic, pentru că, trebuie să recunosc, calitatea fotografiilor pe care le faci vorbește de la sine. Cu ce aparate/obiective lucrezi și unde ți-ai pus bazele tehnicii fotografice?
🙂 Îți mulțumesc că ești de părere că imaginile mele sunt de o calitate bună. Sunt expresia unor eforturi permanente de a face un pic mai bine de fiecare dată. La începuturile carierei mele fotografice am făcut chiar și un curs din care am plecat cu 3% din informații. Restul cunoștințelor au fost din încercări și deseori greșeli. Partea tehnică este relevantă, dar mai important e cât de mult încerci și cât de aproape ajungi de un artist. Cele mai folosite obiective ale mele acum sunt: Sony 16-35mm f 2.8 și 70-200 f 2.8 cu Sony A7IVR și A7IV, iar înainte ceva similar de la Canon.
Ai în portofoliu artiști mari și concerte impresionante. Care a fost concertul la care ți-a plăcut mult să fii în echipa foto-video?
E tare greu să menționez un concert la care mi-a plăcut mai mult decât la altele, pentru că mi-a plăcut să fiu în turneu cu Andra, cu Bere Gratis, Smiley, Vama și cu alții. Dar am apreciat și când am fotografiat clasicele concerte de Crăciun ale lui Ștefan Bănică. Să fii în echipa Untold sau Neversea este iarăși o experiență diferită specifică evenimentelor mari. Apreciezi câte ceva la fiecare, greu de ales unul.
Printre artiștii de la noi cu care ai lucrat îi putem menționa pe Andra și Ștefan Bănică. Care a fost artistul pe care ți-a făcut cea mai mare plăcere să-l fotografiezi și să stai de vorbă cu el în backstage? Poți povesti o întâmplare care ți-a rămas în minte?
Un artist care îmi place e acela care îmi oferă ocazia să fac cât mai bine pentru el. Adică cel care se gândește la luminile de pe scena lui, la coregrafie, la oamenii pe care îi alege. Un artist profesionist este un artist care îmi place. Nu prea stau în backstage cu artiștii, oricât de romantică ar părea imaginea asta printre oameni, pentru că în general trebuie să livrezi cât mai bine și mai repede imagini, iar la un eveniment faci asta în permanență. Sau poți spune și că sunt un fotograf mai introvertit. 🙂
Industria muzicală românească este la început, dar are un potențial de dezvoltare imens, dacă vom ști să profităm, însă oameni dedicați care să surprindă concertele sau diferitele manifestări artistice nu prea sunt… De ce crezi că tinerii nu sunt atrași să facă asta, care crezi că ar fi măsurile care ar putea fi luate pentru a remedia acest lucru, dar și care sunt oamenii din domeniu care te inspiră, pentru a putea servi drept modele?
Nu aș zice că sunt o persoană în măsură să se pronunțe legat de starea unei industrii. Cu atât mai mult cu cât nu pot estima cât de mare e potențialul ei (într-o țară ca România). Probabil că nu sunt atât de mulți fotografi la evenimente pentru că au lucruri mai bune de făcut. 🙂 O explicație mai serioasă ar fi că au migrat către zona comercială, mult mai bine plătită. Adică la un festival o să vezi mulți fotografi, dar nu atât în fața scenei cât în zona sponsorilor.
Care este cea mai mare satisfacție a ta ca fotograf?
Să pun bazele Gigxels iar alți fotografi să mi se alăture.
Ce i-ai sfătui pe tinerii care au talent și viziune, dar nu sunt convinși că fotografia este drumul potrivit pentru ei?
Poți să ajungi cu ușurință fotograf, e mai greu să fii constant în viziunea ta pe o perioadă lungă. Depinde însă de ce nișă alegi: dacă vrei să faci fotografie comercială, de nuntă, jurnalistică, de concert sau altele. În mod categoric nu e greu să fotografiezi concerte, ci să reziști până ajungi să câștigi și bani. Provocarea e să găsești clienți în industrie, care de obicei sunt artiștii, organizatorii sau sponsorii. Ca un rezumat: să fotografiezi nu e greu, să fii plătit e mai dificil.
La modul general, care crezi că este definiția și rolul fotografiei, în opinia ta?
O cale de a ajunge la oameni, de a stabili o legatură. Însă nu e un scop în sine, ci un instrument.
„Poți să ajungi cu ușurință fotograf, e mai greu să fii constant în viziunea ta pe o perioadă lungă.”
Aproape de final, vreau să sărim un pic de la un subiect la altul. Am văzut în biografia ta de pe concertphotography.ro că îți place și să citești. ☺ Povestește-mi despre genul tău favorit și recomandă și 2 cărți care-ți plac mult, precizând și de ce.
Acum citesc SF, în special space opera. Ca autori, primii care îmi vin în minte: Peter F. Hamilton, Dan Simmons, Alastair Reynolds, John Scalzi. Dar și China Mieville, cu al său ultim roman, Marea de Fier, unde oferă o viziune apocaliptică foarte originală. Sau proza fantastică a lui Roger Zelazny cu ciclul Nouă prinți din Amber, un fel de Games of Thrones în prea multe volume.
Întorcându-ne la ale noastre, poți alege 3 fotografii din portofoliul tău de care ești mândru, pe care mai apoi să le asociezi cu 3 piese din playlist-ul tău?
Nu am ajuns în zona fotografiei de concert pentru că apreciam un artist sau un gen de muzică anume. Ca să zdrobesc de tot imaginea clasică pe care ar putea să o aibă oamenii despre mine ca fotograf de concerte: nu ascult muzică prea des, imaginile le evaluez în funcție de cât de mult au fost de folos clienților, iar acum aș spune, cât de mult ajută utilizatorii de pe Gigxels. Astfel că playlistul meu (pe care îl ascult mai mult în mașină) este unul făcut după ureche, fără o legătură directă cu ce fotografiez. Apreciez mulți muzicieni, îmi place muzica altora, iar imaginile mele le văd ca pe un produs util la ceva și nu ca o operă de artă. De ar fi să menționez totuși ceva ce ascult: CamelPhat, ZHU, RUFUS DU SOL, The Avener, Monolink.
În final, categoria de pe site sub care se va publica interviul se numește „interviuri-poveste” pentru că mi se pare esențial să creăm povești și să le dăm mai departe sau să le auzim și să le împărtășim cu alții. Spune-mi, ai o poveste care te-a impresionat sau pe care ai trăit-o și crezi că merită împărtășită și cu alții, pentru a putea învăța ceva din ea?
Îmi este greu să menționez o întâmplare neutră demnă de a fi menționată, pentru că nu cred că, ce văd eu într-una, este același lucru cu ce ar vedea alții. Și apoi nu cred că am trăit ceva ieșit din comun alături de cei din industria muzicală, astfel că o să îmi asum să rămân dator cu o poveste.
„Cei care contribuie la platformă (Gigxels) sunt pentru mine ca niște eroi tăcuți, care vor să schimbe un pic lumea imagine cu imagine.”
Dacă vreți să vă găsiți următoarele amintiri frumoase de la concertele la care participați, intrați pe Gigxels și faceți-vă cont ca să le vedeți primii. Dacă ești fotograf și crezi că și tu poți contribui la „lumea fotografiilor de concerte” de pe site, atunci te așteptăm alături de noi, ca să împărtășești cu alții talentul și viziunea ta, care, by the way, sunt unice.
Pe Daniel îl puteți găsi la următoarele adrese:
Nicol's Choices 