Salutare și bine v-am regăsit și în 2021! Sper că anul a început bine și pentru voi, poate la fel de bine cum a început pentru mine. De ce zic asta? Pentru că în ianuarie am avut ocazia să fac o scurtă călătorie până la București și să întâlnesc mulți oameni faini. Mai multe despre asta în rândurile de mai jos.

Pentru început cred că trebuie să menționez aici că Bucureștiul este unul dintre orașele mele favorite și de fiecare dată când ajung acolo parcă pășesc într-un alt tărâm. Un tărâm al oamenilor exuberanți, fericiți, la modă, neapăsați de griji și probleme… Bineînțeles și acolo există probleme, nu e totul roz, însă nu par la fel de cenușii ca în Galați.

Primul loc pe care l-am vizitat a fost atelierul de ipsosărie al doamnei Maria Rădulescu de pe Calea Griviței nr.35 la recomandarea Sânzianei Iacob, care a scris pe blogul său, https://www.sinzianaiacob.ro/ , despre acesta și despre atmosfera de acolo. M-a convins și astfel am ajuns la blânda doamnă Maria, cea cu mâinile de aur și cu ochii de safir.

M-a întâmpinat un miros puternic de ipsos, lac și alte substanțe asemenea, dar am rămas uimită de tot ce am văzut. Era un spațiu mic, dar peste tot unde vedeai cu ochii erau diferite statuete de femei, de bărbați, capete, mâini, urechi, zei… Bineînțeles, doamna Maria a fost entuziasmată că are vizitatori și ne-a adresat un zâmbet senin și imediat a început să ne povestească câte una, câte alta. O să las fotografiile să vorbească pentru mine, ca de obicei.

Vreau doar să vă spun, așa cum zicea și Sânzi, că vazele acelea cu capete care au umplut internetul, florăriile și magazinul în domeniu la doamna Maria nici nu se compară ca preț, e mult mai avantajos la ea, așa că nu am putut pleca cu mâna goală. Am luat o „buzată”, așa cum a botezat-o însuși „maiestra” care a făcut-o 🙂

Al doilea loc special despre care vreau să vă vorbesc în acest articol este Atelierul Allkimik de fotografie alternativă de pe strada Radu Vodă nr. 23A. Accesul se face din curtea terasei Pe Baricade.

Am descoperit acest loc din care puteți să plecați cu cele mai faine amintiri într-un reportaj al celor de la Recorder și atunci mi-am zis că trebuie să le fac o vizită acestor băieți talentați.

Ce m-am dus să fac acolo? Ei bine, am vrut să încerc o tehnică fotografică numită „ambrotipie” care este veche de 150 de ani. Mult timp am fost în căutarea cadoului perfect de majorat și când am aflat despre asta am știut că ăsta va fi. I-am propus mamei și cum i-a plăcut ideea ne-am găsit drum spre București pentru asta. Mi-am dorit mult să o facem împreună ca să fie cea mai prețioasă amintire a noastră.

„Ambros” în limba greacă înseamnă „etern”, iar tehnica presupune crearea unui obiect fotografic unicat prin impresionarea unui strat de argint pur pe suport metalic sau sticlă. Și ce e cel mai tare e că dacă ai răbdare, vezi tot acest proces cum se desfășoară chiar sub ochii tăi. Pot să vă spun că e fascinant!

Despre studio vă spun că este un loc în care un pasionat de fotografie și-ar dori să zăbovească și să încerce tot ce e pe acolo. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost întreaga atmosferă creată atunci când am venit noi. De pe un vinil cântau Arctic Monkeys, iar Alex Spineanu și Ștefan Dinu ne așteptau zâmbitori și dornici de muncă.

După vreo oră, în care au intrat procesul de creare și discuțiile interesante pe diferite teme, am putut privi cum fotografia s-a materializat sub ochii noștri, însă a trebuit să revenim a doua zi ca să fie bine uscată și ca să fie mult mai durabilă în timp.

În următoarea zi am ascultat de recomandările pe care ni le-a făcut Ștefan Dinu cât eram în studio și am încercat pizza de la terasa din față, Pe Baricade și apoi am mers la Muzeul Național de Artă Contemporană.

Pot să spun cu mâna pe inimă că MNAC e unul din cele mai faine muzee din țară pe care le-am vizitat până acum. Nu știam ce voi găsi la interior și nici nu am vrut să mă uit pe net dinainte. Am vrut pur și simplu să fiu surprinsă și dorința asta chiar s-a îndeplinit.

Primul lucru și cel mai important de menționat e că muzeul se găsește în incinta Palatului Parlamentului și că tot muzeul este influențat de măreția și detaliile spațiului de expunere.

Pentru că este o clădire guvernamentală, la intrare se trece printr-un control asemănător celui de la aeroport, și abia apoi îți este permis accesul. De când intri rămâi pur și simplu marcat de aspectul impunător al clădirii și de înălțimea acesteia. Eu până acum nu am mai fost în Casa Poporului, deși este pe lista mea de ani buni, dar pentru că ești condiționat ori să fii cu un grup, ori să participi la un eveniment, nu am apucat până acum. Tot ce am văzut m-a marcat și abia aștept să-i vizitez și celelalte camere accesibile publicului.

Mi se pare foarte faină ideea asta de a folosi un spațiu care altfel s-ar fi degradat într-un scop atât de frumos și de potrivit. Totuși nu pot să nu remarc nivelul de dezinteres al autorităților în ceea ce privește stadiul de degradare la care a ajuns palatul. Știu, este o clădire controversată pentru noi, românii, însă trebuie să admitem că este o clădire care ne reprezintă țara, capitala și care ne-a făcut cunoscuți și în lume.

Trecând de aspectul acesta mai puțin plăcut, am fost impresionată de tot ce am văzut expus. M-am simțit foarte bine, nu am avut sentimentul că sunt încolțită de „paznicii” muzeului, așa cum se mai întâmplă și am putut admira în voie tot ce era de văzut.

Încep prin a vă spune că acest muzeu are o bibliotecă numită CENTRUL DE DOCUMENTARE ȘI CERCETARE A CULTURII VIZUALE MIHAI OROVEANU, amplasată la supanta de la parterul muzeului. „Biblioteca poate fi consultată gratuit și conține aproximativ 6.000 de volume, cărți și cataloage, acoperind domenii precum istoria și teoria artei, artă contemporană românească și internațională, fotografie, piața de artă, arhitectură, design, istorie, sociologie, literatură, precum și circa 600 de numere dintre cele mai importante periodice având ca tematică arta contemporană.”

Din păcate nu am reușit să ajung și să mă bucur de ea, însă să zicem că e un bun motiv ca să mai trec pe acolo 🙂 

Un titlu de expoziție permanentă este cea denumită VĂZÂND ISTORIA – 1947-2007. Pe pereți sunt afișate în dreptul anului în care s-au întâmplat, evenimentele cele mai importante din diferite domenii de interes. Aceasta mai găzduiește și sute de tablouri, sculpturi, dar și alte opere de artă care merită explorate și care fac parte din colecția MNAC.

Cel mai mult de aici mi-a plăcut un tablou cu litere ieșite în relief „ART IS MY WEAPON”, dar și o „Scară îngerească” (făcută de Ariana Nicodim) din cauza metaforei atât de evidente și de frumos puse în lumină.

Însă din întregul muzeu cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut o „galerie” de graffiti care era amplasată pe scările interioare ale muzeului și care făceau legătura între principalele expoziții. Cum urcai treptele descopereai din ce în ce mai multe opere de street art pe pereții etajelor. Eu o consider o experiență unică și foarte interesantă! Tot proiectul se numește URBAN STEPS și este powered by MOLOTOW , se găsește acolo începând cu 2018 și la crearea magiei au luat parte cele mai răsunătoare 20 de voci ale street art-ului românesc, de la începuturi și până în prezent, într-o lucrare murală desfășurată pe 500 de metri pătrați.

Dacă v-am făcut curioși și vreți să vedeți asta pe viu, puteți vizita muzeul în condiții de siguranță, de miercuri până duminică între orele 11:00-18:00 (ultimul acces 17:30). Ca să conving o să vă spun că există și o terasă (acum nefuncțională în ceea ce privește servirea) de pe care puteți admira măreția clădirii și a domeniului.

Trebuie să menționez că toate fotografiile din acest articol au fost făcute cu telefonul Samsung Galaxy S10 și nu au fost editate deloc.

Acestea au fost 3 locuri pe care vi le recomand să le vizitați atunci când ajungeți data viitoare în București sau dacă sunteți de loc de acolo, să vă faceți curaj să le descoperiți. Din această categorie vor mai urma articole, așa că stay tuned!

„Povețe ia, dar judecă tu însuți.” – William Shakespeare