Salut! Așa cum v-am obișnuit, la sfârșit de an fac un top al cărților citite de mine și vă spun de ce merită să le aveți în vedere pentru anul care vine.
A fost un an cu mai multă nonficțiune pentru că asta mi-am și propus să citesc, cu multe cărți abandonate, pentru că nu erau ceea ce așteptam, dar în general a fost un an productiv. Nu mi-am atins goal-ul de cărți propuse pe Goodreads, însă sunt fericită cu ceea ce am câștigat de pe urma lecturării acestor cărți, așa că hai să vă introduc și pe voi în lumea lor.
O carte din martie – „Să nu greșești” de Lee Child
A fost o plăcere să citesc despre o nouă serie de aventuri ale lui Jack Reacher, un fost soldat american care colindă SUA. De data aceasta, când un agent guvernamental îi propune un contract, Reacher constată surprins că i se cere să fie asasin. Ținta: vicepreședintele Statelor Unite. Este un exercițiu, pentru că Washingtonul vrea să-și testeze dispozitivele de securitate, iar Reacher, doar cu periuța de dinți în buzunar, acceptă provocarea și intră în clubul select din inima administrației americane: Serviciul Secret. Va avea adversari pe măsura lui, la fel de experimentați, inteligenți și invizibili.
E o carte în care se regăsesc tehnica și atenția la detalii, cu o acțiune galopantă, palpitantă, perfectă pentru iubitorii de thrillere și crime fiction.
Încă o carte din martie – „Caietul cu nume pierdute” de Sofia Lundberg
Cartea aceasta m-a transportat în alte timpuri și m-a fermecat încă de la prima pagină. Am adunat foarte multe citate impresionante, însă aici voi lăsa doar unul:
„Atât de multe nume trec pe lângă noi în viață. Toate numele care vin și pleacă. Care ne frâng inimile și ne fac să vărsăm lacrimi. Care devin iubiții sau dușmanii noștri. Uneori îmi frunzăresc caietul cu adrese. A devenit un fel de hartă al vieții mele și vreau să-ți spun câte ceva despre ea. Un fel de testament. O să-ți dau amintirile mele. Sunt lucrurile cele mai frumoase pe care le am.”
Așa cum reiese și din citat, cartea aceasta este o mărturie a unei bătrâne aflate la sfârșitul vieții, care își dorește să-i lase cele mai de preț „lucruri”, nepoatei sale Jenny, anume amintirile sale.
Doris este o bătrânică care îți frânge inima prin modul în care se confesează despre întâmplările frumoase sau mai puțin plăcute din viața sa.
Primele cărți din aprilie – „Valsul lent al țestoaselor” și „Ochii galbeni ai crocodililor” de Katharine Pancol
Ambele au constituit lecturi savuroase și cuprind susapans, descrieri complexe ale personajelor, multă acțiune și romance. Am rămas plăcut surprinsă de stilul acestei autoare, fiind a doua autoare de această origine pe care o descopăr anul acesta. Mi se pare că, în timp ce marea majoritate sunt deprinși cu literatura engleză, și cea franceză ar merita atenție și încredere, pentru că autorii de acolo sunt desăvârșiți în ale scrisului.
Ambele vorbesc despre destinele a două surori, care pe cât de apropiate, pe atât de diferite sunt. Romane desăvârșite despre feminitate și perseverență, despre greutățile de orice tip care lovesc zi de zi, despre ce înseamnă viața, ce aduce moartea, dar și despre fericirea care vine din lucrurile mărunte.
Următoarea carte din aprilie – „De veghe între lumi” de Marisha Pessl
Acesta este un roman pentru iubitorii de ficțiune. O carte filozofică despre prieteni și prietenie, despre ce se întâmplă în viața de apoi, despre lupta între viață și moarte. Acțiunea se urnește destul de greu, dar totul se termină atât de frumos.
O gașcă de prieteni încearcă să găsească răspunsuri la întrebările care-i macină, deși nu asta au plănuit la început. În timpul căutării de la vila care le-a unit destinele, un bărbat misterios bate la ușă și le spune că pentru ei timpul s-a oprit. Pentru ca totul să revină la normal, trebuie să-și retrăiască cele mai traumatice amintiri și să ia o hotărâre imposibilă. Și de aici începe totul, începe veghea dintre lumi…
„Jurăm că ne vedem unii pe alții, dar tot ce putem să distingem e o priveliște minusculă a oceanului, văzut printr-un vizor. Credem că ne amintim trecutul așa cum a fost, dar amintirile noastre sunt la fel de fantastice și de șubrede ca visele. E atât de ușor să-l urăști pe cel frumos, să-l idolatrizezi pe geniu, să iubești starul rock, să ai încredere în fata de treabă.
Niciodată nu e asta singura lor poveste.
Suntem cu toții antologii. Fiecare are câte o mie de pagini, pline cu povești și poezie, mistere și tragedii, povești uitate pe ultimele pagini, pe care nu le va citi nimeni.
Tot ce putem face e să întindem mâna și să ne ajutăm unul pe altul să traversăm necunoscutul. Pentru că în strângerea mâinilor noastre găsim căi prin întuneric, prin jungle și orașe, poduri ridicate peste cele mai adânci prăpăstii ale lumii. Prietenii tăi vor merge cu tine, strângându-te de mână cu toată puterea, chiar și când nu mai sunt acolo.”
Cartea lui iunie – „Fericirea e un ac de siguranță” de Răzvan Exarhu
🧷 Este o radiografie a României actuale, cu toate minusurile și problemele ei. 🧷 E o carte despre adevăr și despre conștientizare, despre popor și țară. Despre ce se întâmplă acum, ce nu e bine și despre ce ar trebui să schimbăm. 🧷 Mi-a plăcut mult, mi-am luat doza de umor fin și ironie și am râs cu lacrimi la unele pasaje!
„Nu se poate, nu se face, nu se cade, nu se vrea, nu poți, nu are rost, nu e momentul, nu o să reușești. Astea sunt sfaturile pe care le primim din timp, constant, de la o mulțime de binefăcători dezinteresați. Organe abilitate, instituții de învățământ, prieteni naivi sau înspăimântați, specialiști neîncercați vreodată de vreo viziune sau ziariști care l-au cunoscut de mici pe baubau.”
„Românica asta e rădăcinuța tuturor prostioarelor. Și așa s-ar numi și celălalt registru, care maschează sub un diminutiv tot ce este, în mod fundamental, absurd. Gropițele, cățelușii turbați, petulețele, maneluțele, șpăguțele.”
„Viața la bloc a reușit să anihileze conceptul natural de vecinătate, i-a ascuns pe toți în cutiuțe, i-a obișnuit să trăiască fără să fie văzuți, să locuiască într-un spațiu aglomerat și impersonal și să arunce gunoiul fără teamă de responsabilitate.”
Cartea lunii august a fost „Fiica ceasornicarului” de Kate Morton
A fost cartea perfectă de luat în vacanța la malul mării.
Este un roman cu multiple ramificații, în care se întâlnesc lumi dintre cele mai diverse – pungașii din Covent Garden în Londra secolului al XIX-lea, lumea muzicală din secolul XX, înalta societate în diferite perioade, o mișcare artistică din epoca victoriană, tranșeele Marelui Război. Kate Morton construiește un roman pasionant nu numai prin dozarea suspansului, ci și prin forța personajelor și finețea detaliului.
Cartea lui septembrie – „Atomic Habits” de James Clear
O carte de psihologie, cu teorii și sfaturi ușor de aplicat, despre importanța obiceiurilor mărunte care ne pot face viețile mărețe.
Cu o poveste de viață impresionantă, James Clear încearcă, prin exemplul personal să ne arate de ce obiceiurile constituie baza unei vieți trăite complet, pe deplin împăcați cu alegerile făcute.
„Reflecția ne oferă o imagine de ansamblu. Obiceiurile zilnice sunt importante datorită efectului lor compus, dar să stai să-ți analizezi fiecare decizie zilnică e ca și cum te-ai privi în oglindă de la un centimetru distanță. Vei vedea toate imperfecțiunile, dar pierzi din vedere
imaginea de ansamblu. E prea mult feedback. Şi reciproca e la fel de adevărată – dacă nu îți evaluezi niciodată obiceiurile e ca și cum nu te-ai privi niciodată în oglindă. Defectele trec neobservate – o pată pe cămașă, o bucățică de salată între dinți. Este prea puțin feedback. Când reflectezi și te evaluezi periodic e ca și cum te-ai privi în oglindă de la o distanță rezonabilă. Poți vedea care sunt schimbările importante de care ai nevoie, fără să pierzi din vedere imaginea de ansamblu. Este preferabil să ai o imagine de ansamblu asupra pădurii, în loc să te concentrezi asupra fiecărui copac în parte.
În cele din urmă, reflecția și evaluarea sunt ocaziile ideale de a ne revizui unul dintre cele mai importante aspecte ale schimbării comportamentale: identitatea.”
Cartea lunii septembrie – „Florile pierdute ale lui Alice Hart” de Holly Ringland
Totul este despre flori, despre semnificația lor, despre ceea ce transmit, despre frumusețe lor care nu este eternă, dar care poate dăinui etern în sufletul celui care le primește.
Deși pare o carte gingașă, datorită exteriorului și a temei de bază, de fapt este o poveste despre independență, abuz, violență domestică, dragoste, familie, putere, decădere și muncă.
Este cu multe situații neașteptate, înduioșătoare și ca o concluzie la toate cele de mai sus, este despre speranță. Despre speranța că toate cioburile vieții tale se vor aduna și vor forma un întreg, nu unul perfect, dar măcar un întreg.
„Să ai încredere în tine. Să ai încredere
în povestea ta. Tot ce poți e să o spui așa cum e, adevărată.“
Cartea lunii octombrie – „Biblioteca de la Miezul Nopții” de Matt Haig
După cum bine ar trebui să știți deja, Matt Haig este autorul meu favorit. Modul în care scrie, cu sinceritate și pasiune pentru viață nu are cum să te lase indiferent.
Deși a început anevoios, la final tot în lacrimi am rămas. Este despre a trăi sau a muri, despre alegeri, despre oameni, despre povești (spuse sau nu) și categoric este îndrăzneață și plină de optimism pentru viitor. O recomand tuturor celor care și-au pierdut speranța și au nevoie de o nouă perspectivă asupra vieții lor.
„Puteai să mănânci în cele mai bune restaurante, puteai să te bucuri de orice plăcere senzuală, puteai să cânți pe scena din São Paulo pentru un public compus din douăzeci de mii persoane, puteai să fii copleșit de aplauze furtunoase, să călătorești până la capătul pământului, să fii urmărit de milioane de oameni pe internet, puteai să câștigi medalii la Jocurile Olimpice, dar toate acestea erau inutile în absența iubirii.”
Cartea aceasta a fost întâmpinată cu bucurie de toți fanii autorului, iar Matt a oferit și pentru fanii din România un interviu. Îl găsiți aici.
Cartea lunii noiembrie – „Gândește ca un călugăr” de Jay Shetty
Pot afirma cu tărie că asta este cartea mea favorită de anul acesta, așa că trebuie să vă fac și vouă cunoștință cu ea.
„Gândește ca un călugăr” a lui Jay Shetty, superstarul internetului, îți oferă o gură de aer proaspăt și te încurajează să te cunoști pe tine, să iei o pauză de la lume, să descoperi lucruri despre modul tău de viață și îți descrie valoarea insetimabilă a meditației.
Asezonată cu învățămintele călugărilor și ale budiștilor, cartea te face să te oprești și să reflectezi la viața acestora și implicit și la a ta.
Am sorbit fiecare cuvânt de pe pagini, pur și simplu te umple de liniște și înțelepciune și te ajută să te conectezi cu adevăratul tău sine.
„Succesul înseamnă să faci bani, să fii respectat la locul de muncă, să te descurci de minune la proiecte și să primești laude. Fericirea înseamnă să ai o părere bună despre tine, să ai relații apropiate, să faci lumea mai bună.”
„Când trăiești oferind ajutor altora, nu mai ai timp să te plângi și să critici.
Când trăiești oferind ajutor altora, fricile tale dispar.
Când oferi ajutor altora, te simți recunoscător. Atașamentele pentru lucrurile materiale se diminuează. Ajutorul oferit celorlați reprezintă calea către o viață cu sens.”
„Din perspectiva unui călugăr, tu porți în tine suferință. Încerci să găsești oameni care să-ți aline suferința aceea, dar numai tu poți face asta. Dacă nu te ocupi de acest aspect, suferința va rămâne cu tine și îți va influența deciziile. Oamenii problematici care apar în viața ta reflectă problemele tale nerezolvate și vor continua să tot apară până când vei învăța lecția pe care trebuie să o înveți.
Până când nu vindeci rănile din trecutul tău, vei continua să sângerezi. Poți să încerci să-ți vindeci rănile cu mâncare, cu alcool, cu droguri, cu ore suplimentare la serviciu, cu țigări, cu sex; dar în cele din urmă, toată suferința va ieși la suprafață și îți va afecta viața. Trebuie să găsești tăria să deschizi rana și să îndepărtezi nucleul durerii care te ține legat de trecut, amintirile, și să te împaci cu tot ce ți s-a întâmplat.”
„Povețe ia, dar judecă tu însuți.” – William Shakespeare
Nicol's Choices 