Anul 2022 a fost cu mai multe realizări în materie de lectură, o dată pentru că am ajuns la cifra rotundă de 400 de cărți citite (despre care am scris mai multe aici) și mai apoi pentru că mi-am atins obiectivul de a citi 35 de cărți anul acesta, chiar depășind cu încă vreo 2-3 titluri. Dintre toate lecturile faine din 2022, am ales 10 care mi-au plăcut mult și pe care nu le veți regăsi în articolul precedent despre cărți, pe care-l scrisesem în luna iunie.

Au fost multe care mi-au adus alinare în momentele în care aveam nevoie, pe unele le-am cumpărat din librării, pe altele de la Bookfest – ediția de la Brașov – despre care poate o să scriu câte ceva la finalul articolului. Pe altele le-am citit de la bibliotecă, iar pe unele am vrut musai să le cumpăr pentru a le avea în bibliotecă. Am descoperit autori noi, care mi s-au părut fantastici, iar acolo unde o să fie cazul o să subliniez faptul că merită să mai aruncați un ochi și la alte volume scrise de același om.

Cred că în materie de lectură a fost anul în care am experimentat cel mai mult de până acum, iar asta mi-a adus implicit și lucruri memorabile, dar m-a făcut deopotrivă să și las multe cărți din mână. Cred că descoperirile anului în materie de autori sunt Joe Dispenza & Mircea Cărtărescu și zic asta pentru că mi-au plăcut atât de mult, încât abia aștept să citesc și alte cărți scrise de ei, cât mai curând. Pentru prima dată de când mă știu, m-a impresionat atât de tare un roman de ficțiune încât l-am reținut în cele mai mici detalii. Este vorba despre „Greutatea unui pian”, despre care urmează să vă povestesc și care, întâmplător sau nu, este titlul cu care am ajuns la a 35-a carte citită în 2022.

Zilele lui Savelie de Grigori Slujitel

Aventurile unui motan năzdrăvan, un motan care este maidanez și care caută ceea ce căutăm cu toții – un adăpost și oameni cu care să ne simțim acasă. Autorul descrie cu extraordinară pricepere viața pe străzi și viziunea de la nivelul unui motan maturizat devreme, bătăile, obstacolele, stăpâni care mai de care mai diverși, dar și lucrul într‐o galerie de artă ca și consultant priceput în vânarea șoarecilor ce pot da bătăi de cap prețioaselor tablouri. Este fascinant deopotrivă și peisajul Moscovei schițat prin descrieri abile, chiar emoționante pe alocuri, în care dezvăluie multe despre oameni și cum trăiesc ei, despre animalele cu suflet, mai mare uneori, decât al oamenilor. Este și despre pierderi irecuperabile și cum le poți face față (sau nu), ca om sau motan deopotrivă, despre cei care te salvează atunci când stai pe muchie de cuțit și despre cei ce te prețuiesc pentru ceea ce ești și te iubesc necondiționat. Este de fapt o viață de om, reinterpretată prin ochii unui motan. La fel de grea, de provocatoare, de intensă. Deznodământul nu e unul fericit, este tipic autorilor estici, însă cartea per total te duce într-o lume de unde, la final, nu-ți mai vine să ieși. Mi-au plăcut foarte mult observațiile critice la adresa oamenilor din perspectiva lui Savelie și faptul că erau foarte bine punctate, aproape mușcătoare.

Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală de Joe Dispenza

De departe una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit până acum pe parte de psihologie, psihologie practică, neurobiologie etc. Sunt pasionată încă de prin gimnaziu de domeniul psihologiei și deși nu urmez o facultate în domeniu, o fac într-unul conex, unde studiez și psihologie, dar mereu mi-am hrănit curiozitatea pentru această materie prin cărțile pe care le studiez și le citesc de una singură, dacă mi se par interesante și utile. E foarte fain să citești cărți din acest domeniu și în general să te pasioneze asta, pentru că de fapt îți dorești să afli mai multe despre natura umană, despre tot ce a reprezentat și reprezintă omul, despre transformările care au avut și vor mai avea loc, despre obiceiuri și vicii, despre corp și capacitatea lui uimitoare de a se reface sau despre creier și posibilitățile încă nedescoperite și explorate ale acestuia. Cam despre toate acestea și încă despre alte multe lucruri povestește Dispenza în cartea aceasta. Începe cu o întâmplare personală, dramatică, care l-a făcut să caute mai multe răspunsuri despre posibilitățile de recuperare ale corpului și despre cum îți poți antrena creierul să te ajute să depășești orice obstacole concrete sau doar aparente. Este o carte destul de „tehnică”, care tratează teme ample și la care e nevoie să ai măcar o bază minimă de cunoștințe în domeniu, ca să înțelegi terminologia și subiectele, dar într-un final mi se pare o lectură extrem de utilă, de actuală, de profundă, care te poate ajuta să ajungi aproape de versiunea ta ideală. Puterea gândului și ravagiile pe care le face cortizolul (hormonul stresului) când trece prin organism, sunt doar două teme abordate în cuprinsul acestei cărți, teme care, de altfel, mi-au și plăcut foarte mult și am fost uimită de multele informații pe care le-am aflat.

Greutatea unui pian de Chris Cander

Ziceam încă de la începutul articolului că o să vă povestesc despre această bijuterie de carte care a fost preferata mea de anul acesta. Adesea, atunci când citesc cărți de ficțiune, nu prea rețin detaliile unei povești. Prefer doar să mă bucur de ea și să trec mai departe, cum nu se întâmplă și în cazul cărților de non-ficțiune, unde investesc mult timp și concentrare pentru a rămâne cu informații cât mai multe și complexe. Această carte, după cum spuneam, are ceva diferit, care a făcut-o memorabilă pentru mine, încă de la primele pagini. Introducerea vizează procesul de fabricare a unui pian Blunther, de la descoperirerea, alegerea și însemnarea copacilor înalți și groși, cu o sonoritate specfică, din pădurile Transilvaniei, tăierea și transportarea lor în depozitele germane de prelucrare a lemnului, unde muzica lua naștere din mâine maieștrilor. Și deși primele trei pagini sunt încântătoare, povestea este mult mai complexă de atât.

Pianina își urmează drumul firesc după ce a fost creată, iar după ce i se face botezul cu piesa „Sonata nr. 2 pentru pian în Sol diez minor” de Aleksandr Scriabian, este gata să ajungă la primul dintre mulții proprietari pe care-i va avea în următoarele secole. Însă nu este doar o simplă pianină, este un instrument care, pe măsură ce-și schimbă proprietarii și timpul trece se dovedește a fi atât un dar cât și un blestem. Naște deopotrivă și muzică, dar și neliniște, dă curs momentelor de fericire, dar și dramelor. Sunt două fire narative urmărite, cel a unei rusoaice, pianiste de excepție care are o relație aproape de dragoste, intimă cu pianina, dar și cel al unei fete din America pentru care pianina a însemnat doar teamă, neliniște, dramă, dezastru, fiind singurul lucru care i-a mai rămas din casa în care părinții ei au ars pe când ea avea doar 12 ani. Același pian, în timpuri și locuri diferite, legând prin fire invizibile destine diverse, marcate de drame și multă nefericire. Ca totul să fie și mai interesant, intră pe fir și un fotograf misterios care își dorește foarte mult să facă fotografii cu pianina, de mult tăcută, în contexte care mai de care mai ciudate, dar cu un farmec aparte. O adevărată călătorie literară prin muzica clasică și suferința umană, care adesea, se întâlnesc și dau naștere unor lucruri pentru unii uimitoare, pentru alții înfiorătoare.

Ministerul pentru viitor de Kim Stanley Robinson

Deși nu-mi place să spun asta, cred că multe din lucrurile descrise în această carte, legate de mediu și a modului de a reacționa al acestuia la toate atrocitățile la care l-a supus umanitatea, vor deveni destul de rapid realitate, dacă nu cumva au și început să se întâmple în unele părți ale globului. Nu citesc SF-uri, nu mă uit la filme SF, nu-mi place genul în general, însă văzând recenzia pe care i-a făcut-o acestei cărți Cristina Chipurici în newsletter-ul ei, m-a convins să-i dau o șansă și bine am făcut. Am aflat, printre toate lucrurile rele care se întâmplă sau e posibil să se întâmple în lume, în general, din cauza emisiilor de carbon și a poluării agresive, de toate măsurile pe care le putem lua încă de pe acum pentru a încerca să salvăm planeta. Știu, sunt multe dezbateri și polemici pe tema asta, câteodată și în plan politic (mult mai rar decât ar trebui), însă nici una nu cred că poate acoperi sau descrie gravitatea situației în care ne aflăm cu adevărat din cauza a ceea ce am făcut și facem încă. Nu prea mai am ce să spun despre această carte decât că mi-a plăcut și m-a și făcut să mă tem, în egală măsură. Ca să înțelegeți despre ce e vorba citiți cartea și va fi ca un fel de revelație pentru oricine.

Portretul dorit de LauraMorelli

Nu am mai citit de mult ceva pe tema războiului deoarece, cu câțiva ani înainte, ajunsesem la o suprasaturație a poveștilor aproape sfâșietoare a oamenilor care au trecut prin război, fie că erau adevărate sau pur ficționale. Într-o vreme citisem tot ce se putea despre Holocaust și alte povești tragice, dar care îmi plăceau pentru că erau scrise cu măiestrie. M-am oprit, dar mă bucur să pot spune că m-am reapucat de acest gen, odată cu Portretul dorit. Este altceva, un format inedit de poveste, de intrepătrundere a firelor narative, care te fac să nu poți lăsa cartea din mâini.

Se petrece în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Protagonista este o femeie, restaurator de artă din Germania, care primește o „misiune specială”, aceea de a se asigura că toate tablourile valoroase din țările măturate de naziști sunt într-o stare bună, astfel încât cei mai influenți oameni să se poată bucura de frumusețea celebrelor tablouri. Povestea se focusează îndeosebi pe „Dama cu Hermină”, a maestrului Da Vinci, ilustrată și pe copertă. Un alt fir narativ este dedicat unui soldat american care ajută la scoaterea de sub ocupație a mai multor regiuni și implicit la protejarea obiectelor de artă valoroase și înapoierea lor la proprietarii de drept. El este afectat de moartea unui camarad și mai mereu cu gândul la familie. Pasionat de artă, desenează cu ce apucă pe foi de hârtie boțite. Mai mereu portrete, plin de admirație pentru maestrul Da Vinci.

Un alt fir îi este dedicat lui Da Vinci însuși, care spune povestea „Damei cu Hermină”, așa cum a cunoscut-o el pe doamna de la curtea unui împărat unde este angajat pentru a picta. Războiul venea și acolo, dar multe din istorisirile sale nu vizau acest subiect, ci mai degrabă intrigile de la curte. Scrisă într-un mod antrenant, povestind o serie de întâmplări din mai multe perspective dar în special a modului în care Leonardo Da Vinci vedea lucrurile, viața și arta. Nu e doar un simplu roman despre dragoste, război și artă, este unul care are un impact puternic prin modul în care poveștile despre aceste subiecte se întrepătrund.

Despre scris. Autobiografia unui meșteșug de Stephen King

În luna noiembrie a anului trecut m-am apucat de un curs de scenaristică și adaptarea prozei contemporane online. Prima recomandare „de citit” a profesoarei a fost cartea aceasta pe jumătate roman autobiografic a lui Stephen King. Probabil cel mai cunoscut și apreciat scriitor de thrillere, King, a scris o carte în care oferă acele sfaturi absolut necesare pentru orice om care vrea să devină scriitor, sau este deja și vrea să-și îmbunătățească tehnica. Trebuie să recunosc că până acum nu am citit nici un roman semnat de el, dar după ce am pus mâna pe această carte, pot spune că îmi place foarte tare modul său de a spune lucrurilor pe nume, direct, fără ascunzișuri, iar asta mă determină să încerc cât mai repede o carte de ficțiune scrisă de el.

Este o adevărată încântare să navighezi printre povești și moduri diverse prin care ai putea să le expui, mai ales ca scriitor începător. Două cele mai importante lucruri care au rămas cu mine după lecturarea cărții ar fi: faptul că orice scriitor, dacă vrea cu adevărat să scrie, trebuie să-și găsească un loc numai al lui unde să scrie, scrie, scrie. Doar atât și nimic mai mult. Apoi, mai spune și despre faptul de a fi disciplinat, de a scrie câte puțin în jurnalul pe care îl ținem alături, zilnic, astfel am putea reuși să fim consecvenți și am avea și material pentru următoarea carte/ următoarele cărți. Mi se pare o scriitură relaxată, dar care impune în același timp și respect, pentru meserie, pentru personaje, pentru public, pentru scris în general. Nu e chiar atât de ușor pe cât își imaginează unii să scrii, cu atât mai puțin despre lucruri care să aibă succes, fie că ele se transformă în filme sau în cărți. Pentru toți cei care vor să afle câteva secretele din spate, dar și să-și îmbunătățească felul de a a scrie, această carte este cea mai potrivită. Este la fel de bună pentru a o face cadoul prietenilor care știți că scriu.

Cioran și muzica

Sincer, nu cred că sunt foarte multe de spus despre această lucrare. Este ca și cum ai asculta o simfonie: te învăluie, te trece prin toate stările, te poartă pe culmile cele mai înalte, să-ți dea drumul, iar într-un final, te așează în locul din care te-a luat, dar tu nu mai ești același. Te-ai schimbat fundamental. Ți-ai schimbat părerea despre viață, muzică, moarte și iubire. Ai devenit un altul, care acum știe să aprecieze și mai mult o arie, o simfonie sau o poezie. Care știe să aprecieze altfel viața și felul de a trăi și este de acum influențat de frumos și de frumusețea scriiturii lui Cioran.

Această carte am luat-o la îndemnul mamei de la Bookfest Brașov. Voiam de mult să încep să-l citesc pe Cioran și cred că mi-am făcut debutul în interiorul operei sale profunde, într-un mod perfect, aproape magistral aș spune. Acum nu-mi doresc decât să stau și să mă bucur de fiecare rând din orice carte pe care a scris-o maestrul, fiind convinsă că fiecare este la fel de magică.

Cioran și muzica este o culegere a tuturor cugetărilor despre muzică a maestrului. Este o carte mică, subțire, dar plină de sens și de frumos, care nu poate să-ți ofere decât bucurie. E de luat în mână ori de câte ori uiți cine ești și pe ce drum trebuie să mergi, pentru că melodiile dintre aceste pagini, cu siguranță, vor reuși să te ghideze.

Stoic zi de zi de Ryan Holiday

Un gând care să te echilibreze pentru fiecare zi a anului. Cei mai mari filozofi și gânditori ai tuturor timpurilor sunt reuniți între aceste pagini pentru a te ghida pas cu pas în ceea ce înseamnă greutățile vieții, deși cugetările lor au fost scrise cu atât de multe secole în urmă. Ryan Holiday & Stephen Hanselman îi completează ingenios pe Marcus Aurelius, Seneca sau Epictet. E o adevărată bucurie să știi că ai o pagină de înțelepciune pe zi pe care o poți servi în orice moment al zilei, fie dimineața la micul-dejun pentru a-ți oferi o perspectivă optimistă asupra zilei care abia a început, fie seara pentru a te ajuta să te relaxezi după o zi grea. Însă nu e neapărat să citești zi de zi. Poate fi și o lectură de sine stătătoare, pe care să o finalizezi și în 3-4 zile, dar cred că cel mai fain este să lași toate aceste sensuri să te pătrundă și să savurezi în tihnă rândurile, având timp să reflectezi la ele. Nu e prea mult de spus despre ea, atât că a fost o lectură potrivită anul trecut, cu siguranță că poate fi și anul acesta, dar și peste alte încă câteva zeci.

69 de motive stupide ca să te apuci de citit – hyperliteratura.ro

Aceasta este o carte pe care am descoperit-o întâmplător, plimbându-mă printre rafturile bibliotecii din Galați. M-a atras titlul și spun sincer că nu regret că am împrumutat-o, cum s-a mai întâmplat cu alte cărți. E o carte pe care o asemăn cu „Istoria lecturii” a lui Alberto Manguel, având un grad mult mai mare de pătrundere în intimitatea fiecărui cititor și a impresiilor lăsate de anumite lecturi. Este despre cum fiecare cititor în parte simte cărțile și poveștile. Este despre experiențele echipei hyperliteratura în ceea ce privește descoperirea și bucuria de a putea lectura anumite lucruri, pe alocuri chiar despre furia cu care se lecturează anumite pasaje. Cum să privim poezia după ce în gimnaziu sau liceu ne-a fost înlăturată orice posibilă dorință de a o citi, ce schimbări poate aduce în viața unui cititor o carte venită la timpul potrivit? Doar câteva dintre întrebările la care încearcă să se găsească un răspuns de-a lungul paginilor. Împreună cu multe dileme, scheme, alte răspunsuri și problematici. Toate spuse și evidențiate pe un ton glumeț, ușor relaxat, într-un limbaj obișnuit, fără pretenții. Râsul și emoția sunt garantate, chiar și pentru cei care nu sunt cititori de cursă lungă 🙂

„69 de motive stupide ca să te apuci de citit este o selecție a unor articole publicate pe site-ul revistei, ce au ca punct comun ideea conform căreia cititul nu doare, nu prostește (ha!), nu costă (chiar atât de mult pe cât s-ar crede), nu mănâncă timp, el produce… amintiri cu personaje, creează sentimente și frustrări, iscă discuții cu străini sau induce o oareșce tăcere în RATB.” (booknation.ro)

Mai multe detalii despre carte, articole de pe blog sau cărți proaspăt lansate găsiți la ei pe site – hyperliteratura.ro.

Iubirea reală. Arta unei conexiuni conștiente de Sharon Salzberg

Mă plimbam în centrul vechi al Brașovului și am descoperit un magazin de suveniruri mai neobișnuit chiar vis-a-vis de Biserica Neagră: INSPIRATIO Gift Shop. Acolo, pe rafturile lor, am descoperit această carte minunată, care mi-a plăcut din prima clipă și pe care ulterior am primit-o cadou de ziua mea. Este exact de ceea ce aveam nevoie și cred că mulți dintre cei din aceste timpuri tulburi au nevoie. Totodată, este și pentru cei care își doreau de mult să se apuce de meditație și nu știau de unde să înceapă. Autoarea oferă câteva idei și formule de meditații mult mai eficiente și concrete decât am văzut la mulți alți autori. Tonul pe care este scrisă cartea este atât de blând, emanând iubire. Mi se pare că este o carte obligatorie pentru toți oamenii, pentru cei care vor să înțeleagă mai bine mecanismele atașamentului și cum se formează acesta.

Câteva idei de reținut din această carte:

• capacitatea de a iubi există în fiecare dintre noi;
• perfecționismul reprezintă un mod neproductiv de a ne folosi atenția, dacă ne urâm pe noi înșine, nu o să fim „mai buni”;
• pentru a-i iubi pe alții, este important să ne păstrăm curiozitatea, întotdeauna putem să aflăm mai multe despre cei apropiați;
• dacă recunoaștem că nimeni altcineva nu poate să ne completeze, de fapt ne sporim capacitatea de a iubi și de a primi iubirea celorlalți;
• când depunem mici eforturi de a fi buni cu semenii noștri, facem viața mai puțin stresantă și mai plăcută atât pentru noi, cât și pentru ei;
• este nevoie de un curaj enorm și de o mare deschidere ca să preschimbăm sentimente precum furia în iubire și speranță;
• când învățăm să nu mai opunem rezistență mâniei, atunci putem să o abordăm în mod conștient, odată ce facem asta, realizăm că acest gen de emoții sunt trecătoare.

Despre experiența Bookfest:

Deși sunt cititor de cursă lungă, până acum nu am mai fost la un târg de carte de renumele celui de la Bookfest, ci doar la târguri mult mai mici ca anvergură, din Galați, numite Axis Libri. M-am dus punct ochit punct lovit, pentru că îmi doream de mult să îl văd/aud pe Mircea Cărtărescu. Iar întreaga experiență de a-l auzi citind în avanpremieră din Theodoros și apoi de a-l cunoaște și de a face o fotografie cu dumnealui la sesiunea de autografe a fost foarte intensă. Eu l-am descoperit și gustat de curând pe Cărtărescu, iar modul său de a fi (modestia & bunul-simț) și talentul lui literar, de cititor și povestitor, absolut năucitor, aflate la Bookfest, m-au făcut să-mi pară rău că nu m-am apucat să-l citesc mai devreme, deși probabil că lucrările lui au venit la timpul potrivit.

Lăsând la o parte întâlnirea aceasta magică, m-am bucurat de titlurile și prețurile pe care le-am descoperit la eveniment, așa că am dat iama pe la diferitele standuri și am fost nehotărâtă în privința cărților pr care să le iau și pe care să le las, dilema oricărui cititor, cred 🙂 Însă, într-un final am ales cărți de la editurile Arthur, Polirom, Humanitas și For You. Pe unele le-ați regăsit în acest articol, iar pe altele poate într-unele viitoare. În total cred că am plecat cu 8 cărți, la niște prețuri mai mult decât decente, cheltuind mai puțin de 200 de lei pe toate. Abia aștept târgurile de anul acesta, pentru a reîncerca experiența, iar dacă și voi vreți să mergeți la astfel de evenimente, dar sunteți indeciși, vă recomand cu drag să mergeți, pentru că nu o să regretați și o să plecați acasă cu o grămadă de titluri cool, la prețuri accesibile, pe care să le savurați în tihnă, așa cum trebuie savurată orice carte.

Puteți cumpăra cărțile, în ordinea apariției în articol, de aici:

• Zilele lui Savelie: https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/zilele-lui-savelie
• Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală: https://www.curteaveche.ro/p/antreneaza-ti-creierul
• Greutatea unui pian: https://humanitas.ro/humanitas-fiction/carte/greutatea-unui-pian
• Ministerul pentru viitor: https://nemira.ro/ministerul-pentru-viitor-kim-stanley-robinson
• Portretul dorit: https://www.raobooks.com/product/portretul-dorit/
• Despre scris: https://nemira.ro/despre-scris-autobiografia-unui-mestesug-stephen-king
• Cioran și muzica: https://www.elefant.ro/cioran-si-muzica_3cca5397-6519-4de4-9e68-feabea8c49c5
• Stoic zi de zi: https://actsipoliton.ro/ryan-holiday-stephen-hanselman-stoic-zi-de-zi-carte
• 69 de motive stupide ca să te apuci de citit: https://carturesti.ro/carte/69-de-motive-stupide-ca-sa-te-apuci-de-citit-264053
• Iubirea reală. Arta unei conexiuni conștiente: https://www.curteaveche.ro/p/iubirea-reala?search=ubirea%20reala

„Povețe ia, dar judecă tu însuți!” – William Shakespeare