Interviul lunii mai vine să vă încânte ochii și sufletul, pentru că invitata mea se pricepe de minune să facă acest lucru. Pe Andreea Mitran am descoperit-o pe Instagram, prin intermediul contului editurii Nemira, pe care îl administrează și în prezent. Ulterior, intrând pe contul personal am descoperit un fotograf cu o viziune deosebită de tot ce mai vedeam în online și pot spune că m-am îndrăgostit instantaneu de stilul ei cald, plăcut și cumva ireal de a surprinde stări și emoții. I-am urmărit îndeaproape „poveștile vizuale” pe care le spunea cu fiecare postare și implicit am început să o îndrăgesc pe ea și echipa Nemira.
Bucuria cu care povestește despre ceea ce face la editură, despre plăcerea lecturii, despre pasiunea ei pentru fotografie, este molipsitoare și mi-am dorit să o împărtășesc și cu voi în ultimele zile ale primăverii. Veți descoperi și istorisiri cu bujori, peisaje interesante, ultimele ei lecturi, dar și câteva dintre proiectele sale foto de până acum.
Care sunt cuvintele care reușesc să te descrie până în acest moment al vieții tale?
Optimism, căldură, blândețe, empatie.
Ești una dintre puținele persoane pe care le știu că reușesc să îmbine job-ul cu pasiunea, în cazul tău, lucrul la editură (deci plăcerea lecturii) și fotografia. Când ți-ai dat seama că le poți face pe amândouă cu la fel de multă dedicare?
Întotdeauna am știut că aș vrea să lucrez într-un mediu care să îmi placă și să îl simt al meu, dar, mai ales, să am timp să îmi dezvolt pasiunea pentru fotografie care a început să își facă simțită prezența pe la 14 ani. Fotografiam cu aparatul digital al familiei tot felul de „nimicuri”, printre care florile sau pisicile din curte. Pe atunci nici nu îmi închipuiam că aș putea să trăiesc din fotografie sau că voi face asta în marea majoritate a timpului meu de adult. Însă iată-mă acum la 27 de ani, făcând proiecte foto constant și lucrând cu cele două mari hobby-uri de-ale mele care au apărut din copilărie: fotografia și cărțile.
Până la primul meu job full-time, am avut mici internship-uri și un alt job part-time, pe partea de comunicare, PR și social media. Îmi doream foarte tare să lucrez în domeniul editorial, fiindcă eram pasionată de cărți și comunicare, și simțeam că aici ar putea fi locul meu. Așa că Universul mi-a scos în cale un job într-o librărie online, la care m-am dus plină de emoții și incertitudine. Anul pe care l-am petrecut acolo a fost anul care mi-a dat curaj să îmi urmez visul de a lucra în domeniul editorial, printre cărți și povești. Am stat acolo până când o altă propunere a venit către mine, pe care am acceptat-o cu brațele deschise, pentru că venea de la una dintre editurile mele de suflet: editura Nemira. A fost match made in heaven. 🙂
Pe scurt, viața mea e împărțită în două joburi pe care le-am visat mult timp și care au devenit realitate. Și sunt recunoscătoare pentru asta în fiecare zi.
„Nu mi-am setat să îmi formez un stil anume, ci fotografiez cu sufletul și aparatul tot ce simt.”
Știu că Andrei, soțul tău, activează în domeniul cinematografiei și că faceți lucruri tare frumoase, inclusiv studioul @fascicul.studio pe care l-ați fondat împreună. Care a fost cel mai fain proiect la care ați lucrat amândoi și de ce v-a plăcut?
Lucrez cu Andrei aproape de când ne știm, în diverse modalități. Am crescut împreună și ne-am format împreună, dar și separat. Fiecare dintre noi are o viziune a lui, dar de cele mai multe ori ne întâlnim la mijloc și regăsim elemente care ne plac și ne inspiră pe amândoi.
E foarte greu să aleg un singur proiect drag la care am lucrat împreună, dar o să aleg unul care clar se distinge de celelalte. Ne-am suit în mașină cu două prietene foarte bune de-ale noastre și am pornit la mare. Era februarie și frig. Când am ajuns la mare era și mai frig – ploua constant și bătea un vânt care îți rămânea în oase. Însă noi ne-am dus cu aparatele foto & video la gât, și am surprins poate cele mai emoționante cadre dintre două surori, pe un fundal de ceață și gri. Și acum ne aducem aminte că stăteam pe mal 10 minute, tremurând din toate încheieturile, iar apoi fugeam încă 10 minute în mașină să ne încălzim. A ieșit fix ce aveam în minte, ba chiar mai mult.
După ce ți-ai descoperit pasiunea în domeniul fotografiei, ai studiat ceva/ai urmat niște cursuri sau totul a venit natural și ai șlefuit tu în timp?
Totul a venit natural, însă în spate sunt muuuulte ore de trial & error, tutoriale de pe Youtube și ajutor din partea lui Andrei (când ne-am cunoscut el era fotograf și cunoștea foarte bine Photoshop, așa că m-a învățat tot ce știa el).
Ce îți place cel mai mult să faci, din tot ce include fișa postului tău, la editură?
Nu vreau să sune ca un clișeu, dar… pot spune tot? 🙂
Dacă ar fi totuși să aleg, ar fi momentele în care fac research & planul de comunicare pentru o carte în curs de apariție. Mă bucur ca un copil (chiar și acum, după 4 ani de lucru aici) că aflu înaintea tuturor cititorilor ce cărți minunate urmează să publicăm.
Se zice că cel mai important atu al unui fotograf este viziunea pe care o are și nu aparatura de care dispune. Viziunea ta este una cu totul și cu totul specială, delicată și cozy aș spune. Cum ți-ai format stilul acesta și de unde te inspiri?
Mă bucur că o vezi așa și mă bucură mult de fiecare dată când îmi spune cineva că recunoaște că eu am făcut o anumită fotografie, înainte să vadă autorul. Nu mi-am setat să îmi formez un stil anume, ci fotografiez cu sufletul și aparatul tot ce simt. Inspirația vine de oriunde, de la o discuție, o amintire, frumusețea unei flori, o carte bună, de la cum pică o lumină sau dintr-o vacanță.
Avem o fascinație comună pentru bujori și știu că ai chiar și un tatuaj ce înfățișează unul. Ce reprezintă ei pentru tine?
Pentru mine bujorii înseamnă iubire, copilărie, frumusețe. De când eram mică, bunica mea nu mă lăsa să plec de la ea fără să bem o cafea împreună sau fără flori. Am copilărit în curtea bunicilor unde aveam tot timpul flori, dar cea mai vie amintire e cu tufele de bujori și liliacul imens din fața curții.
Mergeam pe deal și culegeam toate floricelele pe care le vedeam pentru mama și bunica, iar apoi când am crescut, ea mă trimitea mereu acasă cu un braț mare de bujori. Așa că am vrut să am mereu un bujor pe mâna stângă, care să fie tot timpul aproape de mine.
Care sunt cărțile pe care le-ai citit în ultima perioadă și care ți-au plăcut mult? Poți face un top 3?
- To Paradise de Hanya Yanagihara
- Micro(scop) pentru suflet de (prietena mea bună) Anca Dumitrescu
- Henry și June de Anaïs Nin
Care este citatul dintr-o carte care simți că te definește cel mai bine?
Fără doar și poate:
„I am going to make everything around me beautiful. That will be my life.” – Elsie De Wolf
„Pentru mine bujorii înseamnă iubire, copilărie, frumusețe.”
În final, ai putea să povestești o amintire dintr-o călătorie de-a ta care ți-e foarte dragă?
Îți scriu răspunsurile la acest interviu chiar în timp ce mă întorc dintr-o mică vacanță la Paris, după 100 de km parcurși pe jos pe străzile astea frumoase, pline de boulangerii, cafenele și buticuri chic. Și mă întorc un pic cu gândul în Sicilia pe care am văzut-o vara trecută, într-o livadă de măslini care s-a ivit în fața noastră în timp ce mergeam pe o caniculă incredibilă spre o plajă sălbatică, unde am mâncat pepene roșu cu lămâie culeasă atunci și stoarsă proaspăt. Am stat în hamac, am respirat adânc, am uitat de mine și de orice și doar am privit măslinii.
Pe Andreea Mitran o puteți găsi pe:
Alte câteva proiecte foto făcute de ea care să vă ajute să-i cunoașteți stilul.
Nicol's Choices 