Ce ocazie mai bună să povestești despre magia cărților decât în ziua dedicată lor? Ei bine, cu toții aducem cărțile în discuție de-a lungul vieților noastre, fie că le citim, fie că-i întrebăm pe alții de ce o fac, depinde în ce tabără ne aflăm. Chiar, tu ce ești, cititor de cursă lungă sau cel care nu poate înțelege de ce unii stau cu nasul într-o carte de dimineață până seara?
Oricum ar fi, cred că măcar o dată pe an trebuie să ne aplecăm asupra înțelepciunii pe care ne-o oferă cărțile, a sprijinului pe care ni-l acordă atunci când ne este greu și ne simțim pierduți. Merită și ele o zi în care să fie celebrate, pentru cât de multe lucruri ne oferă ele nouă de-a lungul unui an sau mai bine zis, anilor. Rândurile dintr-o carte, citite la momentul potrivit, oferă sens, cunoaștere, vindecare și, mai presus de toate, bucurie. Cel puțin asta îmi oferă ele mie de fiecare dată când pun mâna pe cartea de care am nevoie pentru a înțelege în profunzime lucrurile care se întâmplă, cu mine sau cu cei din jur.
Povestea mea alături de aceste izvoare de cultură, începe demult. Întotdeauna am fost fascinată de ele, de paginile și culorile lor, de miros, de aspect, de cuvinte. Citeam chiar și atunci când nu știam să o fac, chiar dacă țineam cartea invers 🙂 A fost întotdeauna o plăcere pentru mine să alunec între paginile unei cărți, în special atunci când realitatea era puțin prea dură cu mine și aveam nevoie de un spațiu unde să evadez ca să pot să o suport. După atâția ani, este tot remediul la care apelez atunci când am nevoie de timp de gândire și de acomodare cu tot ce se întâmplă. Recurg la lectură ca să călătoresc atunci când trebuie să stau într-un loc, ca să visez și mai frumos, ca să mă bucur de bucuria altora sau să experimentez stări și trăiri altfel inaccesibile.
Pentru mine, timpul petrecut în compania cărților este ceva care seamănă cu timpul petrecut alături de cel mai bun prieten, pentru că el nu te judecă, încearcă să găsească împreună cu tine răspunsurile la cele mai interesante întrebări, te ajută atunci când ai nevoie și este alături de tine în momentele dificile. Exact asta fac și cărțile. Și tocmai de aceea, pentru că prietenii și lectura merg mână în mână, i-am întrebat pe ai mei ce înseamnă pentru ei cărțile, respectiv lectura și vreau să vă împărtășesc și vouă cele mai interesante răspunsuri primite.
„Lectura – un loc și o stare. Locul în care pot fi eu, cu inima deschisă și mintea linștită. Totodată, starea spre care alerg ori de câte ori am nevoie de răspunsuri și motive să trăiesc autentic.”
– Rebeca T.
„Viață.
Cred că prima mea iubire a fost Domnișoara Christina a lui Eliade. Și zic iubire, pentru că-mi aduc aminte că tremura carnea pe mine când o citeam, simțeam că nu mă puteam opri. Gândurile mi se transformaseră în mii de firișoare care despicau rândurile cărții, citeam repede și vedeam toată acțiunea în fața ochilor. De asta, pentru mine e <viață> când citesc ceva ce-mi place.”
– Alina L.
„Cunoaștere. Mii de oportunități de cunoaștere. Relaxare, evadare.”
– Andreea M.
„Îmi aduc aminte de jocurile de-a prinsa din copilărie în care atribuiam unui obiect sau unui loc funcția de <casă> pentru imunitate. La fel și cartea, este o <casă> în jocul ăsta în care alergăm să prindem un loc mai bun în ierarhia socială. Deschizi cartea și parcă uiți, pentru câteva clipe de agitația de care ne lăsăm înconjurați. Te refugiezi în lumea conturată în carte și e frumos.
Însă noi nu trebuie să uităm ceva. Cărțile sunt și o valoroasă sursă de inspirație. Poți să ai o rezolvare de găsit la o chestiune și să-ți găsești inspirația unde te aștepți mai puțin: de pildă, aleatoriu, într-una dintre lecturile parcurse. Trebuie să cauți inspirația în orice, să formezi legături. Și evident că o carte poate servi și la documentație în scop profesional.
Te îmbogățește.”
– Mihai M.
„Cititul mă scoate din viața reală și mă duce în cu totul altă lume sau în alte lumi, pe care efectiv le ador. Îmi place când înțeleg cărțile, când simt ceea ce simt și personajele, când nu mă mai pot dezlipi de carte pentru că am devenit una cu ea.”
– Andreea V.
„Știu că pentru mulți cărțile reprezintă o metodă facilă prin care se bucură de mici pauze de la rutina prevalentă din viața lor, dar și de la lumea care îi inconjoară. Si zău, e o metodă bună să te relaxezi, însă sinapsele mele se coordonează într-o cu totul altfel de direcție. Găsesc lectura intrigantă tocmai prin prisma faptului că îmi oferă posibilitatea să descopăr viața, altfel decât o cunosc eu, să înțeleg că ceea ce mă inconjoară nu reprezintă decât realitatea de care eu sunt conștientă, adică, o porțiune insignifiantă. Citesc pentru că lectura dezvoltă simțul frumosului și mă îndrumă spre a înțelege cu adevărat diferențele dintre bine și rău, dintre frumos și urât, și, cel mai important pentru mine, dintre ceea ce merită apreciat si ceea ce nu constituie o chestiune demnă de apreciere. De fapt, oamenii care au orizonturile restrânse, care nu se informează despre aspecte existențiale ale vieții, care nu citesc poveștile altora, sunt, de obicei, ușor de impresionat, ușor de influențat. Nu cred că ai cum să apelezi pentru totdeauna la „experiența de viață”. Desigur, fiecare parcurge un drum al vieții care îl modelează într-un mod unic, dar, citind poveștile și gândurile altora, reușim să facem ceva mai mult decât a supraviețui- trăim. Oricât de metaforic și clișeic ar suna faptul că „cititul îți dă aripi”, iată că perspectiva din care privim și scopul pentru care lecturăm chiar ne conferă posibilitatea de a zbura. Iar, în acest zbor, mai prindem câte o o bucățică de cultură străină, câte o învățătură, devenim mai înțelegători și mai empatici, și, în definitiv, mai conștienți de viața despre care nu ar trebui să ni se spună cum să o trăim, ci să ne formăm individual propriul drum și scopuri unice. Așa că, dacă celelalte motive nu vă îndeamnă prea tare să puneți prea curând mâna pe o carte, încercați să priviți lectura ca pe o modalitate de a vă recupera viața.”
– Miruna C.
Se spune, în rândul oamenilor de la noi din țară, că tinerii nu mai citesc, că nu le mai plac cărțile. Nu știu ce să spun… Cunosc destul de mulți oameni care devorează cărți pe bandă rulantă. Mărturie stau și rândurile de mai sus, venite de la prietenii mei cititori, care fie au 18-19 ani ca și mine, fie sunt un pic mai mari sau un pic mai mici. Mă rog, ideea e că lectura încă nu și-a pierdut valoarea pentru generațiile de acum, deși tinerii nu mai sunt la fel de atrași de ea. Asta pentru că nimeni nu depune eforturi și nu le arată în ce fel te pot răsplăti cărțile dacă știi cum să te raportezi față de ele, cum să le asculți și cum să le înțelegi. Eu sunt un caz fericit, mama mea a avut grijă ca de mică să-mi insufle dragostea pentru cuvântul scris și rostit, dar și pentru paginile proaspăt scoase din tipar. Dar știu că alți copii nu au același noroc, iar la școală profesorii consideră că nu e responsabilitatea lor să-i facă pe copiii să prindă drag de carte. Și așa ajung unii adulți să fie cum sunt pentru că n-au descoperit portalurile și miile de oportunități pe care le deschid cărțile. Le-a fost teamă să pătrundă în povești poate pentru că n-o să le înțeleagă sau ca să nu se piardă pe ei, dar nu și-au dat seama că renunță de fapt la copilul interior și nu-i mai dau răgazul să se bucure, ci doar să se afunde în grijile de zi cu zi…
Am mai multe resurse (citate, podcast-uri, recomandări de cărți musai și ilustrații) care-mi plac mult și despre care vreau să vă povestesc și pe care le puteți încerca/căuta dacă v-am făcut poftă de lectură, în această zi specială.
O să încep cu un citat dintr-o carte a unui autor pe care deja știți că îl apreciez mult – „Biblioteca de la miezul nopții” de Matt Haig. Pe scurt, este despre modul în care cărțile portretizează, de fapt, miile de universuri posibile, în care putem păși doar dacă dăm pagina. Bine, este mai mult decât atât, dar vă las pe voi să descoperiți magia acestei cărți.
Că tot am adus vorba despre o carte publicată la editura Nemira, vă spun și despre podcast-ul lor, Books Are Magic. Gazda lui este Filip Standavid, care are invitați noi și interesanți la fiecare ediție, tratând diferite topicuri, toate episoadele având drept subiect central cărțile și magia lor. Mi-a atras atenția de curând episodul cu numărul #18, intitulat „Cum facem să citim mai mut?”.
Acum a venit timpul să vă povestesc despre o ilustratoare din New York, a căror desene mi-au atras atenția pentru că adesea au drept subiect central… cărțile. Fie că vorbim de tineri care își petrec timpul în biblioteci, în librării sau citind în fotoliul sau pe canapeaua de acasă, sunt convinsă că fiecare cititor „de cursă lungă” se va regăsi în cel puțin unul dintre desenele ei. Pe Jenny Kroik o găsiți pe Instagram, acolo unde își publică majoritatea lucrărilor, dar aveți posibilitatea să cumpărați ilustrațiile pe care le face de pe site-ul Society 6. A, și ca să nu uit, lucrările ei sunt publicate alături de scurte povestioare sau articole în The New Yorker.
Următorul lucru pe care vreau să vi-l aduc în atenție este „locul de citit”. Știați că fiecare cititor are locul lui preferat unde citește? Ei, dacă nu, vă spun eu acum. Al meu, spre exemplu, este în hamac, vara la soare, la țară. Acolo cred că am „devorat” cele mai multe cărți și e și locul unde am început să prind drag de cărți cu mult timp în urmă, parcă într-o altă viață. Las mai jos o galerie cu fotografii ce cuprind locurile în care-mi mai place să mă opresc pe-o clipă ca să savurez câteva pagini. Locul tău preferat de citit unde este? Scrie-mi mai jos în comentarii.
Îmi place să citesc în orice cafenea Tucano, mai ales pentru că pot alege cărți chiar și de pe rafturile mini-bibliotecilor lor.
Îmi place să citesc când călătoresc.
Fie că o fac în tren sau când ajung la locație, îmi place să mă bucur de cărți atunci când vizitez locuri noi. Și ghici ce, am obiceiul ca din fiecare librărie a orașului pe care-l vizitez să plec cu cel puțin un semn de carte pe care să-l adaug colecției mele.
Îmi place să citesc în librăriile din diferite orașe. Parcurg pe scurt descrierile cărților și dacă-mi atrag atenția, mă așez într-un fotoliu și degust 2 sau 3 pagini.
De asemenea, vreau să vă împărtășesc și metoda pe care o folosesc de ani buni pentru a-mi ține evidența cărților citite și a citatelor preferate din ele, înainte de a apărea Goodreads și Basmo (despre această aplicație o să detaliez puțin mai jos). Ei bine, metoda mea este una clasică și include un caiet Gorjuss cu o fetiță ce stă pe un teanc de cărți, un pix de culoare neagră cu vârful subțire și stiloul cu cerneală albastră. Astea sunt instrumentele de care am nevoie pentru a ține evidența cărților citite. Notez numărul cărții în ierarhia mea, titlul și autorul ei, iar dedesubt notez data la care am început cartea și data la care am terminat-o. În lateral adaug fie P (de la carte proprie/personală), fie B (de la bibliotecă) sau Î (de la împrumutată de la cineva), ca să știu și mai bine dacă e în biblioteca mea, în cea județeană sau în biblioteca unui prieten de-al meu. Am ajuns în prezent la 393 de cărți citite și mă pregătesc să dau în curând petrecerea de 400 de cărți, pentru că da, când „ating” o nouă sută dau o petrecere cu tematica cărți. Prima sută am atins-o în 2015 și, de atunci, a început tradiția asta frumoasă, care mă ambiționează să citesc mai mult și mai mult. Citatele le scriu în carnețelele cu pagini ce au aspect învechit de la Humanitas. Notez întâi titlul și autorul, și apoi citatele care mi-au atras atenția împreună cu paginile unde pot fi găsite.
Vă spuneam mai sus că o să vă povestesc și despre aplicația Basmo. Ei bine, este o aplicație pentru telefon unde poți stoca gânduri, idei sau citate de care te lovești atunci când citești o anumită carte. Toate cărțile disponibile pe Goodreads sunt disponibile și pe Basmo, deci sunt șanse puține să nu găsiți cartea pe care o citiți și chiar dacă ar fi așa, puteți adăuga chiar voi cartea în baza lor de date. E foarte utilă, mai ales când nu poți să îți notezi citatul sau gândul care ți-a trecut prin cap referitor la un pasaj, imediat ce l-ai citit. E mult mai la îndemână și mai facil. Plus că le găsești grupate pe toate acolo și le poți accesa foarte rapid dacă ai nevoie de ele sau dacă vrei să revezi o anumită idee. Le poți, de asemenea, distribui cu alții, împărtășindu-ți ideile legate de o anumită carte sau de un anumit pasaj. Mai sunt multe alte facilități, despre care puteți citi aici: https://basmo.app/. Cititorii care colecționează citate din cărțile pe care le parcurg știu că vor fi recunoscători pentru această aplicație magică și la fel cum și eu am aflat de la altcineva desprea ea, m-am gândit să nu o țin doar pentru mine 🙂
Spre final, mai vin cu două recomandări pentru îndrăgostiții de cărți. Prima – „Citește! te rog, citește!” a lui Felicitas von Lovenberg – o carte despre plăcerea lecturii și despre beneficiile ei, pe care orice om care prețuiește valoarea cărților ar trebui să o aibă în bibliotecă. E pentru toți cei care nu se lasă de citit, o discuție tete-a-tete între operă și cititorul ei.
A doua – „69 de motive stupide ca să te apuci de citit” un proiect comun Adenium și Hyperliteratura – este un ghid util pentru cei interesați de literatură, la începutul formării unei biblioteci (și a unei culturi generale vaste), și în același timp o carte savuroasă pentru cunoscători, pentru împătimiții cititului, care vor găsi cu siguranță viziuni proaspete asupra cărților, alături de titluri și autori noi. Și, cum nu am fotografii realizate de mine cu această carte, o să vă las un citat din ea care sper să vă convingă că merită să-i acordați atenție.
„În fiecare dintre noi se află un colecționar de povești, întâmplări sau simțăminte. La final, expunem o carte a vieții, înscrisă pe chipuri și în lumea interioară, care înregistrează tot ceea ce este semnificativ pentru noi. Prin lecturi colecționăm comportamente specifice personajelor noastre, după care le cultivăm în viața socială. Astfel, devenim noi înșine suma celor văzute sau doar imaginate. Alteori colecționăm obiecte care să confirme că ceea ce s-a petrecut în noi înșine și în afara noastră este cât se poate de real.”
– Hyperliteratura
Mulțumesc că m-ai citit și de această dată! Îți doresc să ai cât mai multe lecturi faine și pline cu sens!
Nicol's Choices 