Alex Nechez – fotograful care redă stări și momente

Pe Alex l-am cunoscut în 2018 la Monomaniac, concertul celor de la Carla`s Dreams la Arenele Romane. Știam de el încă de cu un an înainte, de la Antiexemplu, unde a livrat, după părerea mea, cele mai bune cadre de la acel concert. Mi-a apreciat câteva fotografii și așa „ne-am împrietenit” pe Instagram. Anul ăsta ne-am revăzut în Centrul Vechi și am purtat o discuție interesantă pe mai multe subiecte, dar ceea ce m-a convins să-l aleg pentru această serie de interviuri a fost o urare video pe care mi-a trimis-o cu ocazia zilei mele de naștere. Bine, asta și talentul său care, zic eu, e nativ. Are un ochi fantastic pentru cadrele de pe stradă, cele de la concerte sunt întotdeauna din unghiuri la care nu te-ai fi gândit, plus că tot ceea ce publică pe Instagram și Facebook este editat genial, cu răbdare și atenție la detalii. Cred că merită să-i auziți povestea, așa că dacă v-am făcut curioși, vă invit să citiți rândurile de mai jos.

Descrie-te în 3 propoziții.

Cel mai important lucru care mă reprezintă este ideea de „observator” și lucrez foarte mult la partea de redare a situațiilor/personajelor pe care le surprind (prin redare mă refer la fotografia în sine care pentru mine este un mijloc de exprimare al observării). Cred foarte tare că puterea de observare e un talent pe care îl am. Fotografia a venit dintr-o dată și mi-am dat seama că mă poate ajuta să mă exprim. Nu consider că am talent în asta. Pur și simplu sunt în dezvoltare continuă. Cred că, într-un mod mai subtil, asta poate spune câteva lucruri despre mine.

Portret de fotograf – din arhiva invitatului

Ce înseamnă fotografia pentru tine?

Cum ziceam și mai sus, fotografia este un mijloc prin care pot să-mi canalizez puterea de observare. Mă consider un burete care filtrează situațiile din jurul meu. Primul lucru pe care îl folosesc sunt ochii, apoi sufletul. Rațiunea o foloseam la început dar în timp, prin exercițiu, fotografia a ajuns un automatism. Uneori, pentru anumite cadre mă pun în situații periculoase și dau rațiunea la o parte. De multe ori când observ un cadru care îmi place foarte mult și nu reușesc să-l surprind, mă supăr foarte tare…

Când ți-ai dat seama că vrei să urmezi o facultate în domeniu și de ce ai ales UNATC?

Cam la un an după ce am descoperit fotografia, mi-am dat seama că vreau să fac asta toată viața, dar abia spre sfârșitul liceului m-am gândit că vreau să fac o facultate în acest domeniu. Nu prea m-am înțeles cu școala de fel și am știut clar că nu o să fac o facultate doar de dragul unei diplome. La început am încercat să intru la UNATC secția regie de film și nu am reușit. Acum mă bucur că nu am intrat acolo. Nu era pentru mine. Am mai încercat și la UNARTE la foto și nu am reușit… Abia după 3 ani după ce am terminat liceul mi-am găsit locul la UNATC fotografie.

„Se întâmplă foarte rar să plec de acasă fără cameră la mine, fie că e cea digitală sau pe film.”

Când a început să prindă contur această pasiune pentru fotografie?

În școala generală a început toată povestea mea cu fotografia. Undeva prin clasa a VII-a mi-am dat seama că telefonul meu are și cameră foto ( 🙂 ) și am început să fac poze random în parc, după ce ieșeam de la ore. Apoi peste câteva luni am luat aparatul familiei și am început să experimentez mai mult alături de cel mai bun prieten al meu de la acel moment. Peste încă câteva luni am avut de ales între un BMX și un aparat foto DSLR și așa mi-am cumpărat prima cameră digitală puțin mai serioasă decât ce avusesem până atunci. Am folosit-o timp de 7 ani și încă mai utilizez obiectivele de kit pe care le-am primit atunci.

Fotografia de concert – povestește-mi ce înseamnă pentru tine să fii pe scenă cu artistul sau în fața ei și să surprinzi acele trăiri?

Din păcate, în ultimii 2 ani și jumătate nu am mai fost la concerte ca și fotograf și pot spune că îmi este dor de lucrul acesta. Fotografia de concert a fost printre primele tipuri de fotografie abordate de mine (primul a fost street photography).

Mi se pare că te ajută să te dezvolți super bine ca fotograf pentru că nimic din ce se întâmplă acolo nu depinde de tine. Tu doar trebuie să intuiești foarte bine ce urmează să se întâmple și să surprinzi acele momente cât de bine poți. Este o senzație greu de descris mai ales când urc pe o scenă și văd toată mulțimea. Mi se pare wow cum artiștii reușesc să se exteriorizeze în fața atâtor oameni; eu unul sunt foarte emoționat când sunt pe scenă sau în fața ei, chit că stau într-un colț și nu sunt prea vizibil 🙂

Mereu cu aparatul în mână – din arhiva invitatului

De ce practici street photography? Povestește-mi, te rog, și o întâmplare amuzantă sau deosebită de când erai în stradă și trăgeai cadre.

Pentru că îmi place să mă plimb foarte mult, chiar și în București și este cel mai la îndemână mod de a exersa fotografie în continuare. O poți face oricând, iar eu consider că te ajută tare mult să nu stagnezi. Se întâmplă foarte rar să plec de acasă fără cameră la mine, fie că e cea digitală sau pe film.

Undeva prin 2017 am fost arestat la un protest în București pentru că eram pe lânga niște persoane violente și fotografiam. Am fost înconjurat de jandarmi și mi-au formatat cardul de memorie și atunci m-am enervat și am început să țip la ei… Așa am ajuns să-mi petrec noaptea la sediul DIICOT și apoi până a doua zi la prânz, la secția 2 de poliție, după care a urmat un proces din care am ieșit martor. Politia și procurorii își doreau imaginile pe care le făcusem, deși jandarmii au fost cei care le-au formatat în mod abuziv. Așa am avut și cardurile de memorie confiscate timp de 6 luni.

„Cam la un an după ce am descoperit fotografia, mi-am dat seama că vreau să fac asta toată viața…”

Știu că în ultima perioadă ai tras mai mult pe film? Ce te-a făcut să încerci și această metodă și de ce-ți place?

Dacă vrei să duci și mai departe exercițiul cu fotografia, o metodă bună este să începi să tragi pe film. Pe format mediu am doar 12 cadre și pe 35mm, am doar 24 sau 36 de cadre. Asta te face să gândești mult mai mult un cadru din punct de vedere al compoziției.

Îmi place și așteptarea de după, până developezi filmul și îl scanezi. Am descoperit că este o plăcere mult mai mare să văd anumite cadre chiar și la distanță de câteva luni după ce le-am făcut, față de digital unde le văd instant. Uneori chiar uit de anumite momente pe care le-am surprins. Un sentiment frumos este și acela când îți developezi singur filmul și îl printezi. Pur și simplu acele momente sunt readuse la viață prin mâinile tale, fix sub ochii tai.

Care este cea mai mare satisfacție a ta ca fotograf?

Faptul că am descoperit această unealtă de exprimare numită fotografie destul de timpuriu și că pot face asta în fiecare zi.

„Nu uita că ești un burete care asimilează stări și momente și ai aceste unelte la îndemână (fotografie, pictura, muzica etc.) care te ajută să dai mai departe și altora ce ai tu.”

Care crezi că este rolul fotografiei, la modul general, în opinia ta?

Fotografia are următoarele roluri: de a fi suport pentru diferite studii, de a vinde anumite produse, de a documenta anumite momente și de a ajuta la exteriorizarea anumitor sentimente.

Pentru mine, cel mai important rol al fotografiei este cel artistic și cel de documentare.

Ce i-ai îndruma pe cei tineri care nu sunt convinși dacă fotografia este drumul lor, deși au talent?

Poate sunt prea radical cu următorul statement, dar cred cu tărie că dacă nu ești dispus să faci asta full time și nu ești convins sută la sută, nu merită să pleci la drum. Nu cred că poți să fii artist part time. Poate există și alte „rețete” dar eu nu le pot înțelege.

Nu prea îmi place să zic că am un fotograf preferat, un loc preferat… și îmi este greu să fiu specific cu astfel de lucruri. Pot spune doar că din orice domeniu artistic faci parte, este foarte important sa „guști” din toate celelalte. Ești fotograf? Ok. Nu spune nu la nimic. Privește cât mai multe fotografii, picturi, filme, ascultă muzică, mergi la expoziții de toate felurile, orice te poate îmbogăți vizual, auditiv, senzorial, emoțional este bine venit. Nu uita că ești un burete care asimilează stări și momente și ai aceste unelte la îndemână (fotografie, pictura, muzica etc.) care te ajută să dai mai departe și altora ce ai tu.

Cu zâmbetul pe buze – din arhiva invitatului

„Cred foarte tare că puterea de observare e un talent pe care îl am.”

Rolul social media în ascensiunea unui fotograf – care crezi că este și ce părere ai despre trend-urile în fotografie care apar mai nou în spațiul public?

Social media este un spațiu foarte bun pentru a arăta lumii lucrările tale. Este gratuit și nu are granițe. Este un loc în care îți poți contoriza evoluția în timp și nu doar prin proprii ochi, ci și prin părerile urmăritorilor. Totuși, nu este un spațiu ideal și are și anumite neajunsuri.

În trecut, marele minus al social media pentru mine era faptul că aprindea anumite frustrări, mai ales prin faptul că nu ajungeam la atâția oameni pe cât mi-aș fi dorit. Dacă ții neapărat să crești, trebuie să investești foarte mult timp în asta și pe lângă lucrările tale, să fii în stare să creezi și anumite lucruri engaging pentru a-ți mări audiența și nu pot spune că excelez la acest capitol.

Cât despre trenduri, ele o să apară în orice mediu, fie el online sau offline. Ideea este să îți aduci aportul tău de creativitate asupra unui trend și să îți pui amprenta ta. Dacă te blochezi într-un trend, nu îți faci bine nici ție, nici artei pe care o practici.