Salutare dragilor și bine v-am regăsit!
19 august este o zi importantă pentru cei pasionați de fotografie – amatori sau profesioniști – pentru că este Ziua Internațională a Fotografiei. Pe scurt, se celebrează atât o artă, cât și o știință.
Cuvântul fotografie are la origine două cuvinte provenite din limba greacă: φῶς – phōs care se traduce ca lumină și γραφις – graphis care se traduce ca a scrie. Literalmente se poate traduce prin scriere cu lumină.
Fotografia a evoluat foarte mult de-a lungul timpului și a avut o istorie zbuciumată, bazele surprinderii lumii înconjurătoare datând încă de pe vremea lui Aristotel. Data oficială a invenției fotografiei este 1839, când Louis Daguerre a prezentat invenția numită de el „daghereotip”.
Grație daghereotipiei se obține o matriță a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanță fotosensibilă , după o expunere de „doar” 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriței pe suportul de hârtie, ca și la orice tipărire a ziarelor. Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar și la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenție făcând să apară și o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.
V-am precizat de aceste proceduri mai sus pentru a putea avea un termen de comparație între greutatea și eforturile prin care se realiza o fotografie la început și simplitatea cu care se creează acum, doar făcând câteva setări și apăsând un buton.
Istoria acestei arte este una vastă și, deși mi-aș fi dorit să vă povestesc mai mult despre începuturile ei, simt că nu am cum să fiu atât de cuprinzătoare în acest articol în care m-am decis să vă vorbesc despre cum am început eu să „scriu cu lumină”.
În familia mea a existat dintotdeauna un aparat foto și multe albume cu fotografii de familie. Bunicul meu a făcut fotografii cu un Smena. Mama mea a făcut fotografii cu un Wizen. Eu încă de pe la 5 ani umblam prin casă cu același aparat de gât. Mai târziu am achiziționat un Canon compact pentru fotografiile de vacanță. Ceea ce vreau să spun cu asta, este că fotografia a avut un loc important în familia mea, timp de mai multe generații, chiar dacă a fost făcută din pasiune și nu ca o meserie.
Primul meu aparat profesional de fotografiat a fost un DSLR, un FujiFilm pe care l-am achiziționat la recomandarea profesorului meu de Artă Fotografică, curs pe care l-am făcut la școală în clasa a IV-a. Bătrânul meu Fuji a tras majoritatea cadrelor făcute de mine până prin 2018 când m-am decis să-l schimb cu unul mai performant, a fost un Sony compact care avea un super-zoom și care m-a ajutat mult la fotografierea păsărilor, dar și la concerte. Un an mai târziu am primit în dar un Olympus OM-D EM-10 Mark III și a fost dragoste la prima vedere și pot spune că sunt foarte mulțumită de tot ceea ce face și de tot ce am reușit să realizez cu el în ultimul an și jumătate.
Trecând de partea tehnică, pentru că eu mereu voi susține că nu contează ce aparat ai atâta timp cât ai viziune, o să vă povestesc care a fost motivația mea pentru a persevera în acest domeniu.
După ce am terminat clasa a IV-a am terminat și cursul și practic am dat uitării fotografia. Prin 2016 mi-am deschis contul de Instagram pentru a posta acolo frânturi din viața mea, așa cum facem toți, dar și pentru a posta florile pe care le surpindeam la mine în oraș sau în călătorii. La început nu știam ce platformă importantă pentru promovarea muncii mele va deveni Instagramul, dar aveam să aflu foarte rapid. Tot în 2016 am fost la concertul la care mergeam anual la mare, Europa Fm Live pe Plajă. Pentru prima dată am îndreptat aparatul spre scenă și am apăsat butonul. Astfel am făcut prima mea fotografie de concert, pe care ulterior am postat-o pe Instagram. Nu am dat tag decât celor de la Europa Fm, dar am rămas surprinsă să văd că însuși fotograful oficial al concertului, Mircius Aecrim, mi-a apreciat-o. Atunci parcă ceva m-a ambiționat să vreau să mai fac asta și altă dată.
Tot atunci am prins și gustul concertelor și am început să merg la din ce în ce mai multe. Asta s-a suprapus și cu faptul că am devenit admiratoare înfocată CsD și am început să-i urmez pe la concertele la care puteam ajunge.
Anii au trecut, concertele și oportunitățile s-au adunat. În timpul ăsta am făcut fotografii la tot ce mă înconjura, inclusiv cu telefonul. Am descoperit și magia pe care o pot face cu lentila macro și am experimentat o perioadă cu ea.
Acum trecând la lucruri mai generale, după ce am descoperit ce pot face cu aparatul meu foto, am realizat că a face fotografii nu numai că e o parte importantă din existența mea, dar și că va fi și de acum încolo. Și mi-am dorit să progresez, să aflu cât mai mult, să mă documentez cât mai mult despre acest domeniu.
Așa am realizat că aparatul foto este atât o prelungire a mâinii mele, cât și a minții și viziunii mele. Că el este o unealtă pe care să o folosesc pentru a exprima ceea ce nu pot pune în cuvinte, pentru a transmite emoțiile acelea despre care nu se poate povesti. De când am redescoperit fotografia, am lăsat imaginile să vorbească pentru mine. Toate proiectele pe care le-am derulat în ultima perioadă au ajuns pe Instagram – @a.niko.e și pe „păginuța” de Facebook – Nicol | Little Photographer . Cel puțin pe Insta am creat o comunitate foarte faină de pasionați de fotografie, fotografi și prieteni care mă susțin cu o apreciere, cun comentariu, cu o vorbă bună și pentru asta le mulțumesc și pe această cale.
Întâmplător sau nu, în 2017 l-am cunoscut personal pe Mircius, fotograful Live pe Plajă și mi-a spus că își aduce aminte de fotografia aceea pe care a văzut-o la mine pe profil. Asta m-a ambiționat și mai tare. De-a lungul timpului, prin intermediul Instagram-ului am întâlnit și alți fotografi de concert sau de travel cu care m-am și întâlnit în offline care mi-au recunoscut „talentul” și de la care am avut multe de învățat.
Vreau să vă spun 3 lucruri pe care le-am învățat în ultima perioadă de când fac fotografie activ: 1. Dacă muncești suficient și îți dorești mult vei ajunge exact acolo unde ți-ai propus, chiar și acolo unde nu ai visat că vei ajunge vreodată; 2. Nu camera face fotografia ci fotograful. Fără viziune, imaginație și inspirație nu ai putea să transmiți nimic, chiar dacă știi setările potrivite și 3. Cele mai bune fotografii se creează întâmplător și neprogramat și totul se rezumă la studiu și la stabilirea unei legături cu subiectul. Când spun studiu nu mă refer la a citi tehnicile dintr-o carte (deși e obligatoriu ca și asta să se întâmple măcar din când în când), ci mă refer pur și simplu la observarea luminii, a unghiurilor și la analizarea potențialului unui cadru.
Dacă tot am vorbit de comunitatea mea, dar și pentru că fotografia este despre a împărtăși mi-am întrebat prietenii și apropiații de pe Instagram care este fotografia de la mine de pe profil cea mai grăitoare pentru ei. Vă las mai jos alegerea fiecăruia însoțită și de motivul pentru care au ales-o. Acest sondaj mi-a arătat în câte feluri poate fi privită o fotografie și cum oamenii sunt impersionați de cele mai neașteptate detalii, dar și modul în care facem asocieri.
„Îmi place pentru că întotdeauna am avut o afinitate pentru cer, pentru că sunt un om căruia îi plac lucrurile ce par a fi simple , dar care, de fapt, ascund talent infinit, muncă multă și dedicare fără măsură. Și pentru libertate; deja sunt și eu cu capul în nori.” – Natalyi
„Îmi place pentru surprinderea atât de apropiată a acestei creaturi, pentru surprinderea frumuseții sale, detaliile și edit-ul.” – Andreea
„Îmi place pentru că îmi inspiră căldură, deși probabil e făcută toamna sau iarna, și îmi mai inspiră și libertate.” – Alex Nechez
„Asta îmi place în mod deosebit în primul rând pentru că fotografia macro te reprezintă, iar perspectiva cromatică inspiră puritate și eleganță. Este o poză care îmi aduce aminte de copilărie și de inocența vremurilor acelora.” – Alexandra
„Mi se pare una dintre cele mai frumoase, pentru că îmbină două lucruri care mă fac să mă bucur de frumusețea naturii: ploaia și culorile cerului care îl fac să pară că arde odată cu apusul soarelui.” – Ely
„Mă transpune într-o poziție în care pot observa de aproape cum lumina lunii îmbracă noaptea natura statică, un fenomen demn de imortalizat.” – Cristina
„Simfonia culorilor. Și când nu mai știi ce să spui, recunoști că asta se întâmplă în interiorul tău. E-o taină. E taina ta, nu poate fi luată.” – Ioana
„O asociez cu momentul concertului, îmi transmite multe emoții.” – Valentina
„Iubirea este uneori o pastilă amăruie, dar odată ce îți cuprinde corpul nu îți mai dorești să scapi de ea… Asta e pentru mine iubirea și clar fotografia asta e ceva ce descrie.” – Oana
„Simplitatea este un concept greu de înțeles, extrem de relativ și subiectiv și greu de atins, dar care poate ajunge la cel mai înalt grad de intensitate.” – Adelina
„Îmi amintește de zilele de atelier, când pictam ore întregi sau desenam și vorbeam cu colegii mei râzând din nimicuri. Te murdăreai din cap până în picioare, dar nu puteai să te superi din asta. Eu sincer mă simțeam liberă, fără griji. Este așa frumos sentimentul pe care îl ai când te uiți în oglindă și vezi câte culori ai pe tine, dar apoi privești lucrarea și zâmbești și mai mult.” – Larisa
„Îmi transmite singurătate, dar și liniște în același timp.” – Maria
„Îmi place felul în care prezinți momentele deosebite ale zilei, împreună cu elemente din natură.” – Vlad
„A face fotografie unui fluture e ca și cum am percepe că a trecut o secundă, ceea ce în mod normal nu realizăm.” – Mama
„Mi se pare că efectiv cuprinde și scoate în evidență micile bucurii ale vieții. Poza în sine îmi oferă o stare de bine pur și simplu. Mă îndeamnă parcă să mă bucur de viața pe care o trăiesc, viața fiind unică, oferindu-ți la fiecare pas momente care te fac să zâmbești.” – Cris
„Ar putea fi un album cover bun.” – Adrian
„Mă pasionează cântatul la orgă și mi-aș dori un pian și îmi place fotografia pentru că mă imaginez cântând la el.” – Lorena
Se spune că procesul unei fotografii este următorul: conceperea ei, crearea ei, editarea ei, expunerea ei, iar privitorul îi oferă în final un sens. Asta a făcut fiecare în parte mai sus, a oferit un sens creațiilor mele. Mulțumesc fiecăruia! 🙏🏼
„Imaginile fotografice nu par declarații despre lume, ci fragmente ale ei, miniaturi de realitate pe care oricine le poate produce sau procura.”
Susan Sontag în „Despre fotografie”
Nicol's Choices 