Cu siguranță acest concert este o filă din cartea familiei CsD, mai exact un final de capitol. Cel mai așteptat eveniment al anului pentru admiratorii și susținătorii acestui proiect a fost anunțat într-un mod direct și simplu „Doar pentru ai noștri”, ceea ce a și fost. Un concert pentru oamenii care le înțeleg muzica și trăirile, mesajele și stările, dar mai ales pentru cei care misterul reprezintă un mod de a trăi.

Romexpo, o locație neașteptată pentru tradiționalul concert de mai al băieților ne-a oferit găzduire pentru 4 ore de distracție neîntreruptă. De obicei acest concert avea loc la Arenele Romane, de 3 ani încoace. Însă, anul ăsta, băieții au vrut să ne ofere o experiență ca la carte, aveau nevoie de mai mult spațiu pentru „familia” lor, pentru mai multe efecte și pentru o scenă mai mare.

Sincer, mie îmi plăcea mult mai mult la Arene. În primul rând pentru că mă obișnuisem cu spațiul de acolo și în al doilea rând mi se părea că locul în sine li se potrivea lor, arene de inspirație romană ascunse în inima Parcului Carol. Înțelegeți voi de ce spun că li se potrivea… Dar nu aș putea spune că parcarea B de la Romexpo nu a fost bună, pentru că noi oricum îi urmăm pe băieții noștri oriunde.

Singurele lucruri care chiar nu mi-au plăcut au fost modul în care categoriile au fost amplasate și modul în care biletele s-au vândut, dar asta a fost din vina celor de la BestMusic și sper eu să remedieze aceste aspecte la următorul mare concert CsD. Am avut bilete la categoria C și cu 2 zile înainte am fost nevoită să-mi iau la categoria VIP ca să văd bine, dar mai ales ca să am perspectivă pentru fotografii.

Acum, despre concert în sine:

• toate piesele au fost reorchestrate, așa că nu te prindeai de la început ce piesă urmează și toate au sunat într-un mare fel;
• au fost multe confetti, artificii (ceva nou) lasere și reflectoare în diverse culori, dar și alte surprize;
• băieții au fost relaxați și s-au simțit în largul lor printre ai lor, așa că au oferit o reprezentație de excepție;
• i-au avut invitați în deschiderea concertului pe Mark Stam și Vanotek cu Lori & Mikayla, iar în timpul concertului momente pregătite atent cu Delia, Antonia, Deliric și Blacklist;
• conceptul sceno-tehnic a fost unul industrial, cu ventilatoare încorporate, potrivit pentru zona Bucureștiului în care ne aflam;
• în lateralele scenei au fost amplasate cuști retroluminate în care au apărut pe rând instrumentiști sau dansatori;
• probabil cel impresionant element scenotehnic a fost cercul central de lumini care a coborât deasupra scenei la piesa Luna, dar și la altele;
• trupa a fost acompaniată de tenori (la Beretta), dar și de percuționiști pe butoaie (intro-ul de la Zarplata);
• am ascultat o piesă în premieră, „Anxitate” alături de Antonia, care a urcat pe scenă încă de la partea finală a piesei „Te rog”;
• Delia a avut o super interpretare, alături de Sergiu la piesa „Inima” (una dintre preferatele mele, pe care, sincer nu mă așteptam să o cânte, dat fiind faptul că este o piesă de ascultat), dar și o super apariție pentru că a ieșit dintr-o inimă albă gigantică;
• Deliric probabil a fost cel mai așteptat invitat deoarece nu cu puțin timp înainte tocmai lansaseră colaborarea „Dependent” și chiar a fost o atmosferă incendiară;
• Blacklist ne-au dat un boost de energie cu „Tequila” și mișcările lor pricepute;
• „Ne bucurăm în ciuda lor”, o piesă tare dragă mie din cauza amintirilor de neuitat pe care le-am făcut pe ea, a avut o adaptare cu totul și cu totul specială: influențele tradiționale s-au îmbinat perfect cu orchestra simfonică;
• nu au lipsit nici evergreen-urile proietului – „Sub pielea mea, #Eroina”, „Acele”, „Imperfect”, „P.O.H.U.I.” sau „Până la sânge”;
• la piesa „Unde” mi-am așezat palma pe inimă și am vărsat câteva lacrimi pentru acasă;
• la „Luna” oamenii dintre cele 2 scene au ridicat un banner alb, uriaș, cu mesajul Nocturn, dorința regizorului Tapciuc;
• lui Sergiu nu prea îi place să prezinte piesele înainte de a le cânta, însă ne-a încântat cu glume și diferite remarci ironice de tipul: „Elefanții au murit sau au plecat în Africa sau Asia, cum un top de hârtie este scump, de acum încolo colecționăm pixuri și foi.” :)))

Mai jos o să vedeți cum s-a văzut acest concert prin lentila aparatului meu, imagini care o să ilustreze cele scrise mai sus.

Mă bucur că am luat parte la un eveniment atât de important din parcursul proiectului, finalul a ceva întunecat și poate începutul a ceva luminos. Ceea ce știu este că nu a fost doar un simplu concert, ci o adevărată desfășurare de forțe, care m-a făcut să trec de la o stare la alta, un cocktail de emoții puternice. De aceea vreau să le mulțumesc celor de la Global Records pentru concept și suport, BestMusic pentru organizare (chiar dacă a mai scârțâit pe ici pe colo), dar și restul sponsorilor.

Sunt recunoscătoare că fac parte dintr-o familie atât de mare și de frumoasă și vreau să le mulțumesc tuturor celor care au venit la concert, i-au urmat pe băieți și aici și celor care înțeleg de ce acest „raport” se dă în fiecare an, în luna mai. Bineînțeles, le mulțumesc celor din CsD pentru că muncesc atât de mult pentru noi, pentru muzica lor și le mulțumesc pentru emoțiile intense pe care mă fac să le simt. De fiecare dată când mă duc să-i ascult live mă simt de parcă aș fi doar eu și ei, deși sunt înconjurtă de mii de inimi ce bat în unison.

Ca și în anii trecuți carele de filmare ale Antenei 1 au spus prezent la eveniment și va apărea curând concertul integral pe TV, dar și pe Antena Play. Sper ca anul acesta să mă văd și eu pe acolo, la cât de tare m-am zbânțuit și am atras atenția.

”Povețe ia, dar judecă tu însuți.” – William Shakespeare